Parisul este un oraş ale cărui delicii de tot felul nu pot fi epuizate nici într-un an de bătut în lung şi-n lat bătrâna capitală. Dar, când voi mai ajunge acolo, primele lucruri de care mă voi interesa nu vor fi nici ce orar are liftului din Tour Eiffel, nici ce trenuri pleacă spre Versailles, ci dacă s-au redeschis secţiunile închise din Musée d’Orsay şi dacă la programul Operei include Notre-Dame de Paris. Când aveţi două ore în care doriţi să urmăriţi filmarea unui concert, vă recomand acest musical în varianta de distribuţie originală pariziană (1998) – un spectacol genial realizat de Richard Cocciante şi Luc Plamondon, unde muzica, versurile, baletul şi costumaţia adaugă romanului lui Victor Hugo cea mai reuşită exprimare acustică şi vizuală. Însă pentru timpul limitat la numai câteva minute, vă propun unul dintre cele mai sensibile momente al musicalului, în interpretarea superbă a artistului canadian Daniel Lavoie: Tu vas me détruire. Nu doresc să intru în detalii legate de acţiunea romanului sau de desfăşurarea musicalului, dar această mărturisire plină de pasiune, groază interioară şi deznădăjduire făcută de preotul Claude Frollo frumoasei ţigănci Esmeralda este absolut impresionantă.
Tu vas me détruire.
Tu vas me détruire.
Et je vais te maudire
Jusqu’à la fin de ma vie.
Tu vas me détruire.
Tu vas me détruire.
J’aurais pu le prédire
Dès le premier jour,
Dès la première nuit.
Tu vas me détruire.
Tu vas me détruire.
Tu vas me détruire.
Pentru întreg musicalul, puteţi urmări înregistrarea de aici. Am ales special un montaj cu subtitrare în engleză pentru cei mai puţin francofili; dar trebuie să vă atrag atenţia că nu toată traducerea este reuşită, iar expresia englezească „lost in translation” nu e doar o ipoteză neverificată.
Însemnări 
Pingback: Les Cloches (Garou & Co.) | Însemnări