Cândva, când…


Cândva, când totul va fi-n somn,
Atunci lumina mea din viaţă
Va fi şi-a ta, dar tu-i fii mort,
Iar inima fi-va-ţi de gheaţă.

Cândva, când bolta-ar fi apus,
Atunci steaua-mi ce-o cădea
Va fi şi-a ta, dar tu-i fii dus,
Iar ochii-ţi beznă vor vedea.

Cândva, când fluviul s-ar fi-ntins,
Atunci algele-mi de foc
Te-or îmbrăca, dar tu-i fii stins,
Iar timpu-ţi vid va sta în loc.

Cândva, când aerul va plânge,
Atunci inima ce mi-e chilie
Va fi şi-a ta, dar tu-i fii-n sânge,
Iar glasul tău, mut pe vecie.

Cândva, când munţii văi vor fi,
Atunci suflul meu din vine
Va fi şi-al tău, dat tu-i dormi
Uitat fiind chiar şi de tine.

Cândva, când spiritul din visuri
Va fi pierdut de mine-n şoapte,
Atunci memoria-ţi în stihuri
Va bântui noapte de noapte.

(revizuire a variantei din vol. Zăpadă şi granit, Editura Macarie, 2001)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.