De ce…

De ce niciodată noi doi?
De ce trişti, singuri şi goi,
Vidaţi de speranţe şi vise,
Cu pleoapele grele închise?
Trezeşte-te orb în lumină,
De amar cu inima plină,
Trezeşte-mă cu ochii în soare,
Până mă arde – mai tare, mai tare!
Ucide-mi şi vise şi tot
Dacă vrei să te uit – dar nu pot
Să privesc timpul trecut
Fără să-mi strig golul mut.
Atât aş fi vrut – să mai ştiu
De ce te simt mort de eşti viu,
De ce doare o clipă mai tare
Decât o viaţă de frică şi jale.

(Netipărit)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s