Gol

Să fii gol – iată un gând terifiant. Ideea de a rămâne gol în faţa altuia naşte o groază geamănă cu iraţionalul – în mine, în tine, în cei mai mulţi dintre noi. O teamă ce merge cu mult dincolo de tendinţa naturală a autoconservare.

În lumea modernă a exhibiționismului mai mult sau mai puţin mascat, este simplu să arunci hainele de pe tine pe o plajă sau într-un cadru fotografic. Cu trupul la preţ de matineu, nu-i mare lucru să te laşi despuiat pentru o partidă de sex la fel de automată ca încuiatul uşii. Dar nu asta înseamnă să fii gol, nu cu adevărat; e doar un surogat al goliciunii.

Să fii gol înseamnă să te deschizi, să te expui, să fii suficient de puternic pentru a fi vulnerabil şi să-ţi asumi pentru sine orice urmări – beatitudine sau traumă. Iar cei mai mulţi nu vrem asta, deşi eu cred că ne amăgim: nu doar că nu vrem, nici nu putem. Ca atunci când ne facem un obicei din a bea sau a mânca prea mult, spunându-ne că ne putem opri oricând dacă am vrea. Iar când încercăm s-o facem, ne dăm seama cu stupoare că – ghici ce? – eşuăm lamentabil; aşa că ne auto-convingem că n-am dorit cu adevărat asta, deci fie ca festinul să continue.

Nu vrem, nu putem, nu ştim. Nu vreau, nu pot, nu ştiu. Văd această teamă în oameni şi o înţeleg cel mai bine în mine. Găsesc motive, găsesc scuze, găsesc circumstanţe atenuante şi le aplic şi la ceilalţi, crezând că aşa i-aş putea cunoaşte mai bine. Dar mă înşel; nu doar că toate justificările faţă de mine sunt lamentabile, dar nici nu mă apropie de cei pe care-i cred ca mine. Pentru că, evident, nu sunt şi, oricât aş încerca să invoc empatia şi să mă pun în pielea lor, nu fac altceva decât să îi pun pe ei în pielea mea şi să le modelez firea după propria-mi viziune. E drept, cărţile spun că există tipare oarecum generale, în care anumite comportamente sunt generate de anumite traume; însă nuanţele sufletului uman sunt atât de fine şi de subtile încât mă simt învinsă tocmai când cred că încep să-l pricep pe cel de lângă mine.

Dar este doar o iluzie. Pentru că el nu e gol, iar eu nu sunt goală. Şi-mi dau seama că straturile şi măştile în care mă îmbrac pun o distanţă nefirească între noi. Iar când, totuşi, încep să le scot distanţa se măreşte şi devine firească tocmai pentru că eu nu mă regăsesc în goliciunea mea, iar el nu ştie ce să facă – ce ai putea face cu un om gol? Iată, deci un cerc vicios.

Să fiu goală ar însemna să renunţ la tot, mai puţin substanţa ce mă face vie: un amestec de emoţii, intelect, raţiune şi conştiinţă. Nimic altceva decât interiorul cel mai veritabil, pe care nu ştiu dacă l-am recunoscut vreodată chiar şi faţă de mine. Ar trebui să cojesc multe straturi de prefăcătorie, protecţie, fantezie; pe unele le-aş da în lături lejer, cu bucurie chiar, dar altele ar rupe şi ar sfâşia cicatrici îngropate în negura timpului.

Să fiu goală… mai bine dezbrăcată, cel mai simplu simulacru al expunerii. Aşa, dezbrăcată dar nu goală, e mai la îndemână să adopt prin mimetism comportamentul celorlalţi. Şi e clar mai uşor să îl abandonez pe cel de lângă mine înainte ca el să facă acelaşi lucru – fie acel „el” iubit, prieten, membru al familiei. De ce-aş fi eu goală când el nu este?

Ferice de cei ce pot sta goi în faţa celorlaţi, dar mai ales în faţa oglinzii propriei conştiinţe. Îmi amestec admiraţia cu invidie şi compasiune. Sunt atât de rari încât probabil că nu voi cunoaşte niciodată vreunul. Singura astfel de apariţie aş fi eu, dacă aş reuşi să stau goală în faţa mea, pentru ca apoi – acceptată de sine – să mă înfăţişez astfel şi altuia. Dar cum aş putea?

Iată-mă deci nud în poziţie fetală, chircit peste un suflet ce-l vreau protejat. Ştiu că protecţia înseamnă izolare, iar izolarea duce la şi mai multă izolare. Iar în acel posibil final când voi şti să fiu goală, adevărata mea goliciune nu va mai avea niciun sens.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.