Amintire cu tristeţi

„Dar pare atât de încet şi nedureros, nici nu aş şti…”

„Crezi că nu doare? Aşa e, tăieturile alea nu dor, dar te doare sufletul când vezi cum se scurge viaţa din tine. Îţi geme conştiinţa în fiecare moment în care ai devenit prea slab să mai faci ceva. Suferi clipă de clipă regretul de a fi atât de tâmpit. Doar ca naiba să simţi sângele părăsindu-te pentru totdeauna.”

Aşa vorbeam demult pe o scară de bloc, într-o iarnă friguroasă, tremurând în gecile noastre de piele şi blugii rupţi. Eram tineri, nebuni de fericire şi filozofam despre tăiatul venelor. Ceva mai târziu, făceam dragoste ascultând Guns şi poşteam un Bran fără filtru, din pachetele alea ordinare din hârtie albastră, umede spre mucegai. Ţigările erau trase, tutunul abia se aprindea şi ne lăsa umbre maronii pe degete. Dar cât ne iubeam… Ireal, deşi niciodată la fel. Frânturi de clipe şi cioburi de amintiri.

„Dacă ai putea pleca în prima expediţie a oamenilor pe Marte, dar nu m-ai mai vedea niciodată, ce ai alege?”

„Uf, ce întrebare grea, nu-i prea corect din partea ta s-o pui, nu crezi?”

Aşa e, însă viaţa chiar este nedreaptă, iar depărtarea şi mai şi. Iar anii irosiţi în numele unui bilet, cei mai crunţi dintre toţi. Nici măcar nu mai am mica bucată de hârtie, ascunsă în coperta albumului Cargo, pe care un versurile puse unul sub altul formau două cuvinte de care tardiv am înţeles cum se citesc.

„Vrei să intru cu tine la duş?”

„Amuzant.” […] „Uneori, şi tăcerea e un răspuns.”

Sau mai degrabă o reflectare a îndoielilor, incertitudinii şi temerilor. A fricii. A pornirii instinctuale de luptă-sau-fugă. Nu ştiam asta atunci; de fapt, cât de puţine ştiam…

„Data viitoare când voi dori să plec, aminteşte-mi că nu vreau asta.”

„Îţi construieşti o lume în jurul meu şi, Dumnezeu mi-e martor, nu vreau să te rănesc, dar mi-e teamă că o voi face.”

Şi totuşi, am făcut-o eu înainte. Şi nici n-am ştiut. A fost primul bărbat pe care l-am iubit până la disperare, cu acel amestec de inocenţă şi desfrâu pe care doar transformările adolescenţei ţi-o poate da. Şi singurul pe care l-am înşelat, fapt însoţit de cel mai oribil sentiment posibil. A fost şi aceasta o lecţie – că n-aş vrea să mai simt acea senzaţie nu de vinovăţie sau regret, ci de profund dezgust faţă de sine, de conştientizare a propriei degradări.

„Îmi pare rău, dar mi-e teamă că nu te voi iubi niciodată aşa cum mă iubeşti tu.”

„De-ai şti cât de puţin contează… Cum şti şi cât poţi, atâta timp cât eşti aici.”

Şi am fost acolo. Pentru că, în ciuda trădării, a fost şi singurul bărbat – nu, singurul om – căruia i-aş fi dat amândoi rinichii, fără să stau pe gânduri. Nu ştiu dacă asta e dragostea, dar părea atât de natural atunci. Şi irepetabil.

„Intri cu mine la duş?”

„Nu, mi-am dat întâlnire cu unii în joc, avem un atac împreună.”

Alt mod de a trăda. Aş fi preferat să mă înşele, măcar cu alte femei intram într-o competiţie corectă, de la egal la egal. Avea dreptate Vama Veche cu a sa „Ana” – în dragoste indiferenţa-i cea mai grea. Nici motocicletele, nici rock-ul, nici Asimov, nici sexualitatea, nici fotografia nu pot survola o astfel de prăpastie.

„O întrebare mai am: tu mă mai iubeşti?”

„Nu ştiu. Îţi spun sincer, nu ştiu.”

Iar eu am ştiut. Dintr-un astfel de răspuns, am ştiut. Într-o poveste atât de veche nu pot exista îndoieli. Se terminase. Pachetul de Bran era gol, iar discul Cargo se învârtea în gol. Blugii rupţi şi gecile de piele se descompuseseră demult, iar din vene nu mai curgea acelaşi sânge fierbinte. Nici eu nu-l mai iubeam, dar ce sens avea să-l amărăsc cu asta? Rămăsese în urmă un enorm gol, ca atunci când amputezi un membru. Şi totuşi, încă i-aş fi dat rinichii mei. Dar pe Marte aş fi plecat cu dragă inimă. Abia după o vreme m-am putut privi în oglindă fără să încep să plâng şi atunci am ştiut că, gata, a trecut. Ca şi întreaga mea primă tinereţe. Am privit totul ca adultul ce devenisem, iar lumea era deja un pragmatic monocrom.

(23 mai 2018)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.