Zăpada, mistreţii, focul

Plecaserăm de la cabană prin zăpadă proaspătă; tu mergeai în spatele meu neobişuit de tăcut, eu ţineam la piept aparatul foto. Omătul era adânc şi ne afundam, coboram de parcă urcam. La un moment dat am auzit un zgomot ciudat şi am privit miraţi cum pe valea din stânga noastră cobora în viteză un porc mistreţ. Era ditamai exemplarul, cu trup masiv şi colţi enormi. Fugea rupând pământul şi ne-am dat seama repede că nu are treabă cu noi. Cumva liniştită să ştiu asta m-am apropiat cât am putut să trag nişte cadre. Mi-ai zis să am grijă şi m-ai tras înapoi, tocmai la timp pentru a vedea de cealaltă parte a potecii alţi mistreţi, ceva mai mici, dar mânaţi de stare de urgenţă. În mod clar erau speriaţi şi fugeau de ceva, dar nu de noi şi nici în calea noastră.

Apoi am înţeles. Ai văzut primul şi mi-ai arătat cu degetul, căci voce nu mai aveai. Versanţii de pe unde se ivise primul mistreţ începuseră să ardă. Apoi, tot mai aproape, petice mari de zăpadă se transformau în flăcări. Chiar în spatele nostru am văzut cum stratul alb devine străveziu, pentru ca apoi să lase loc unei încrengături de jnepeni, iască şi jăratic. Nu înţelegeam cum e posibil aşa ceva şi nu ştiam ce să fac. Deja uitasem de mistreţi, deşi zgomotul haotic al turmei lor încă se auzea.

Cumva, ţi-ai amintit că astfel de fenomene se petrec din când în când, un mod al muntelui de a se purifica. Crezuseşi că-s doar basme de la ciobani, dar iată că se întâmplau aievea. M-ai calmat întrucâtva cu asta şi mi-ai spus să te urmez, căci totul va fi bine. M-ai luat de braţ şi m-ai grăbit la vale, într-un slalom pe fâşiile de zăpadă tot mai rare şi mai nesigure. Dar, cu atenţie, părea că ne apropiam de pădure, unde am fi fost – poate – în siguranţă…

… Şi m-am trezit. Eram, ce-i drept, la munte, în intimitatea caldă a cortului. Zăpadă se topise demult în zonă. Mistreţi nici urmă, la ce câini ciobăneşti păzeau stâna din apropiere. Incendii, slavă Domnului, nu erau şi nici nu ar fi putut fi. Dar nici tu nu erai lângă mine.

(20 iun 2019)

Advertisements

2 Responses to Zăpada, mistreţii, focul

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

  2. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.