Spune-mi


– sonet –

Să-mi spui când sângele de foc ieşi-va din mormânt
Şi jalea ta va creşte mai cruntă şi mai mare;
Să-mi spui când ochi-ţi stinşi vor mai căta-nspre zare,
Căci în tăcerea goală eu nu pot să mai cânt.

Tu spune-mi dac-amarul din inimă-i mai sfânt
Decât o fericire pierdută-n depărtare,
Zi-mi dacă ai muri din prea multă-ntristare;
Nu vreau s-ascult uitarea strigând de sub pământ.

Dacă aş şti că totul n-a fost decât un tunet,
Mi-aş arunca ispita să putrezească-n doliu
Şi toată amintirea s-ar pierde ca o umbră;

Dar ştiu c-a fost furtună în trupuri şi în cuget
Şi nu pot ca-n ascuns să-ţi pun pe piept linţoliu;
Spune-mi acum iubirea, apoi tăcerea sumbră!

(revizuire a variantei din vol. Zăpadă şi granit, Editura Macarie, 2001)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.