Ţipete

Se spune că visele sunt expresii ale unui subconştient lăsat liber. Frumoase sau urâte, interesante sau tulburătoare, uitate în următoarea secundă sau păstrate în amintire dincolo de zori, visele sunt modul în care creierul ne spune că noi dormim, dar el nu prea. În mijlocul unor astfel de ciudate activităţi ale minţii, nu o dată am auzit ţipete ireal de veridice. Cineva – sau ceva – îmi ţipă numele. Cu spaimă şi disperare, mă strigă într-un fel în care îmi trimite fiori reci prin şira spinării şi, cel mai adesea, după prima repetare mă trezesc buimacă. Ştiu că sunt singură în casă şi n-are cine să mă cheme, cu atât mai puţin aşa de dramatic. Dar, vai, cât de real pare totul.

Nu demult, am rămas peste noapte la un cunoscut şi am dormit în sufragerie cu uşa închisă. De dimineaţă, mi-am auzit atât de clar numele strigat de peste lumi şi timpuri, încât am sărit în picioare, convinsă că – de data aceea – nu fusese o închipuire. Deşi, chiar de la început, m-am gândit că nu prea era vocea gazdei mele. Dar omul se trezise, trebăluia prin bucătărie, aşa că am întrebat: m-ai strigat cumva? Nu, a venit prompt răspunsul. Deci, iată, încă un vis.

O primă analiză ar scoate la suprafaţă faptul că-s plină de propria importanţă. Aşa de mare şi tare mă cred, încât consider că există oameni care au nevoie de mine în clipele cele mai grele încât le aud în vis închipuita chemare. Ce-i drept, dubioasă acea proprie importanţă este cea în care numele îţi ia forma unui urlet dureros, la limita dintre deznădejde şi prezenţă demonică. Nu-s invocări făcute cu drag, respect sau chiar îndatorare. Sunt ţipete stridente, aproape poruncitoare în chinul lor.

Da, aşa e, cine ştie ce mustrări de conştiinţă, regrete sau vinovăţii mă bântuie cât dorm… Dar mai ştiu şi că somnul nu este doar o reîncărcare cu energie, un plăcut abandon al simţurilor şi o evadare în fantezie; este cumva şi intervalul când suntem cel mai vulnerabili. Fizic. Psihic. Sufleteşte.

Lăsăm garda jos pe toate planurile. Îmi amintesc un vis în care un om tare drag mi-a strigat cu toată forţa: pleacă şi lasă-mă în pace! Acele cuvinte m-au zguduit teribil pe mine cea din somn şi pe mine cea care s-a trezit. Fără îndoială, a fost un vis, dar într-un punct s-au contopit cu realitate. Altcândva, demult, dormeam într-un pat păzit de un paravan pliabil; nu ştiu ce impresie mi-a lăsat, dar peste noapte am visat că mă aflu într-un sicriu şi cineva trage peste mine capacul, asemeni acelui paravan. Am început să ţip în somn şi un timp şi după ce m-am trezit. Dar, din nou, şi acela a fost un vis. Ceva mai recent un coşmar m-a ridicat în capul oaselor, cu un mare nod pus în gât, care mă împiedica să urlu; mi-a luat timp să mă dezmeticesc şi apoi, deşi deja trează când mi-am recăpătat vocea, am vrut parcă să sparg acel nod şi am ţipat din toţi rărunchii timp de secunde bune. Din nou, tributul unui vis.

Dar nu pot să nu mă întreb: toate aceste strigăte-interpelări, în care-mi aud numele într-o voce necunoscută, sunt oare vise? Dacă sunt, înseamnă poate că visez şi cu ochii deschişi de le aud – rar, ce-i drept – şi în stare de veghe? Ca şi cum cineva ar avea nevoie de mine, m-ar căuta cu înfrigurare şi nu m-ar găsi…

A existat un episod în viaţa mea recentă când mi-a fost foarte rău, de la fizic la psihic într-un cerc vicios. Atât de rău încât, la apogeu, singurul mod în care simţeam că-mi păstrez minţile era să urlu în sinea mea un nume. Buzele nu articulau nimic, dar dacă ar fi făcut-o tot nu s-ar fi auzit mai tare şi mai acut decât în cugetul meu. Ţipam, repetat, acelaşi nume şi acela era firul călăuzitor al sănătăţii mele mintale. Cât timp îmi urmăream strigătul, eram încă zdravănă. Scoteam acel nume din adâncul fiinţei mele cu toată puterea, cu toată încleştarea, cu toată făptura. M-ai auzit, măcar în vis?

(28 mar 2019)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.