Universul

Universul e o fărâmă din mine,
O dată cu mine urlă şi plânge,
O dată cu inima mea-n două se frânge;
Stelele sale sunt picuri de sânge,
Iar novele-ale minţii jivine.

Universul se naşte numai din mine
Cu-ale sale explozii şi şocuri,
Cu aştrii de gheaţă şi negrele păcuri.
Renaşte-n celule din plasmă şi focuri,
Şi curge apoi prin focul din vine.

Universul e tot ce se află în mine
Şi materia toată din el sunt chiar Eu.
Universul se-ncheagă în sufletul meu –
Eu sunt Fiinţa Supremă, prim zeu
De care cosmosul negru se ţine.

(Netipărit)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s