Universul e o fărâmă din mine,
O dată cu mine urlă şi plânge,
O dată cu inima mea-n două se frânge;
Stelele sale sunt picuri de sânge,
Iar novele-ale minţii jivine.
Universul se naşte numai din mine
Cu-ale sale explozii şi şocuri,
Cu aştrii de gheaţă şi negrele păcuri.
Renaşte-n celule din plasmă şi focuri,
Şi curge apoi prin focul din vine.
Universul e tot ce se află în mine
Şi materia toată din el sunt chiar Eu.
Universul se-ncheagă în sufletul meu –
Eu sunt Fiinţa Supremă, prim zeu
De care cosmosul negru se ţine.
(2002.01.09, Netipărit)
Însemnări 