Cortegiu


Copite grele pe tină jilavă păşesc
Şi zgomotul sumbru afară mă strigă;
La gloata de oameni cu mila privesc –
Ei duc un alt mort spre o altă firidă.

Făptura de ceară din coşciug îmi surâde
Şi zâmbetu-i gheaţă-arcuită pe dinţi.
În ochii lemnoşi văd numeroase osânde,
Iar genele-i zac întâia oară cuminţi.

Prin pielea gălbie, sângele-i foc închegat
Şi braţele-n cruce par că se mişcă.
E doar o părere, căci somnul îi e necurmat,
Ţesându-i destinul în a firii morişcă.

Pe părul uscat se scutură tei şi aluni,
Ca şi pe trupul ţeapăn şi trist ca o stâncă.
Un colţ de linţoliu se-odihneşte pe sâni
Şi nimeni din jur nu ştie s-o plângă.

Un cortegiu la fel ca oricare pe-un drum
E-acesta şi totuşi de moartă mă prind
Şi toată simţirea mi se preface în scrum,
Căci al meu trup îl privesc în criptă dormind.

(revizuire a variantei din vol. Zăpadă şi granit, Editura Macarie, 2001)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.