Frig

Ninge cu flăcări albe şi reci.
Zăpada se-aşază pe inimi alene.
Fulgii se-aruncă în zboruri de veci
Ş-apoi se încheagă troiene-troiene.

Se-neacă privirea în albul imens,
În oceanul de alb şi de frig.
Cer şi Pământ şi-au pierdut al lor sens,
Unite-n al nămeţilor dig.

Îngheaţă lună, stele şi soare.
Nimic nu e viu, nimic nu-i nicicum;
Totul respiră-a zăpezii dogoare
Sub care simţirea e umbră de scrum.

Fiori de gheaţă se-ntind clocotind.
Sub albă urgie mă cutremur şi strig:
„Pe inima-mi moarte şi ger se aprind!
E viscol la mine în suflet! E frig!”

(Netipărit)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s