Rugă

Atât de ascunsă se pierde cărarea
Şi atât de tăcută îmi pare.
Lasă-ţi o clipă să piară visarea
Şi arată-mi, Lună, o cale…

Pierdută-s şi lupta în mine cedează –
Trimite-mi îndemn şi lumină,
Ajută-mă-n beznă să pot sa fiu trează,
Să-mi privesc rătăcirea senină.

Dă-ţi norii alături şi, rece-n gândire,
Lucidă mă rupe din tine,
S-aprind fără teama a vieţii sclipire,
Să înec toată frica din mine.

Înalţă-te mândră şi mândră priveşte
Cum mă las în puterile tale,
Cum simt că prin tine din mine va creşte
Poteca din ale curajului dale.

Să-mi simt viaţa în faţa şi sfârşitul în spate –
Atât îţi cer, mă ajută din zare
Să-mi îndrept conştiinţa şi zborul lăsate
Şi să simt iar a visării chemare!

(Netipărit)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s