Kilometrul

Îl voi alerga. E cel mai lung kilometru de până acum, dar voi trece prin el fără să mă opresc o clipă. Voi ajunge la capăt sau voi muri, nu am cale de mijloc. Să ardă tălpile, de e nevoie. Dacă trebuie, voi trage cu dinţii, voi smulge cu unghiile; dar mişcarea va fi continuă. Kilometrul acesta sunt eu.

Plouă. E frig. Pământul a devenit o mocirlă cleioasă, care atunci când nu alunecă mi se lipeşte de picioare şi mă trage în jos. Vântul îmi taie nemilos respiraţia. Întunericul ascunde meandrele. Fiinţa mea urlă – obosită, cu bătăturile sângerânde, cu muşchii rupţi de crampe, cu dureri în viscere şi cu buzele arse. Şi, cel mai rău dintre toate, sunt singură. Iar asta mă doare şi mă sperie mai mult decât celelalte la un loc.

Dar, undeva, kilometrul acesta imens se va sfârşi. Iar eu voi fi cea care l-a dovedit fără să se piardă pe drum. Sau nu voi mai fi deloc.

(18 ian 2018)