Zăpadă şi granit


Când ne-auzim de memorie goi
Şi vidul străbate-universul din noi
Cuvintele sunt amintiri de noroi –
Eu să-ţi vorbesc o zăpadă, tu să asculţi un granit.

Când vocea atinge profunzimi de talaz,
Dar glasul de-amar nu mai poate sta treaz
Sunetele decad în abis din extaz –
Eu să îţi cânt o zăpadă, tu să îngâni un granit.

Când ochii răzbat prin cenuşă şi foc
Şi lacrimi îi udă în al plângerii joc
Imagini se pierd în vâltori de amoc –
Eu să-ţi arăt o zăpadă, tu să priveşti un granit.

Când inima mea-şi ferecă-al său dom,
Frântă atât în al vieţii harpon
Şi tu te dedai cuprins de-abandon –
Eu să te iubesc o zăpadă, tu să m-adori un granit.

(revizuire a variantei din vol. Zăpadă şi granit, Editura Macarie, 2001)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.