Răscruce de gânduri

Nu ştiu cum au apărut întrebările acestea – starea de atunci le-a creat întru-totul sau doar le-a favorizat ieşirea la suprafaţă. Nu ştiu nici de ar fi putut apărea în alt context ori de-mi aparţin cu adevărat. Cumva, într-un moment de puternică surescitare nervoasă m-au lovit cu toată forţa lor ideatică.

Dar dacă nu e un ansamblu de idei filozofice, o enormă parabolă – interesante pentru o dezbatere şi atât? Dacă nu-i un joc în care trebuie să îndeplineşti nişte sarcini pentru a obţine recompense sau pentru a fi ferit de pericole, dar care nu mai înseamnă nimic odată ce te îndepărtezi de consolă? Dacă nu-i doar ancora pe care am creat-o atunci când am avut nevoie de certitudine în mijlocul depresiei, ci doar am descoperit-o pentru că ea chiar era acolo?

Dar dacă e totul real? Dacă e acolo, „pe bune”, umplând tot spaţiul eternului necunoscut? Dacă viaţa mea de zi cu zi se desfăşoară într-un lanţ de vicii şi virtuţi, câteva fapte bune şi în rest păcate, inclusiv acelea ale pasivităţii când aleg să nu acţionez? Dacă toate acestea sunt văzute şi judecate de un atotcuprinzător Dumnezeu, iertate în măsura în care mă căiesc şi damnate în raport cu clătinarea credinţei mele? Dacă diavolii aşteaptă undeva, în acel „jos” al iadului, care nu-i o matrice de cazane cu smoală, ci o veşnicie de solitudine în sevrajul propriilor vicii şi dependenţe pe care nu le mai poţi satisface, o veşnicie a singurătăţii absolute în care unica tortură e cea neîntreruptă a propriilor gânduri interioare?

Şi dacă totul e real, am eu motive să cred că sunt eu cu adevărat un om bun? Ce fac eu bun de-a lungul zilelor şi anilor pentru a mă considera aşa – ce fac bun, nu dacă există ceva bun în viaţa mea? De stau să mă gândesc un pic, în afară de faptul că-mi fac slujba cu conştiinciozitate, că dau ziua bună vecinilor şi acord din când în când cuiva ajutorul, nu îi fac nimănui vreun bine cu adevărat. Refuz să comunic, refuz să fiu recunoscătoare, refuz să iubesc sau să iert pe deplin, refuz să renunţ la obiceiurile dăunătoare, refuz să exist. Nu ştiu cât rău le fac altora prin acţiuni, vorbe, gânduri sau lipsa lor, dar dacă-mi fac mie rău nu-i un păcat la fel de mare? Şi atunci? Ce fel de om sunt eu? Şi de ce exist aşa?

Dacă tot ce nu pot vedea, simţi şi conştientiza din cauza dimensiunilor incomprehensibile este totuşi acolo? Nu doar credinţă ca bănuială, ci credinţă ca certitudine? Dacă sunt un biet ucenic de chimist care se joacă cu eprubetele având impresia că nu se poate întâmpla nimic altceva decât că nişte substanţe îşi schimbă culoarea, dar reuşesc să arunc laboratorul în aer?

Dacă toate mă depăşesc în orice direcţie şi n-aş mai şti cum să-mi descâlcesc propria viaţă? Iată, deja gândurile nu ştiu să le mai descurc, din această răscruce fără indicatoare.

Dacă, of, dacă rugăciunile mele sunt mai mult de nişte formule bine organizate care-mi dau o falsă senzaţie de confort, acela al lucrului meticulos făcut? Le spun şi – gata – am rezolvat problema omului cel umil pentru un sfert de oră pe zi… Dar de nu-i aşa chiar dacă, atunci când rostesc cuvintele, intenţionez fiecare frază ce curge aproape mecanic? Dacă Cineva ascultă cu adevărat şi dă îngăduitor din cap la fiecare mustrare pentru superficialitatea gândirii mele?

Dacă tot ce nu pot cuprinde este pretutindeni şi dacă aş încerca să adun în mine aş înnebuni de efort psihic sau emoţional? Dacă, şi încă o dată dacă? Dar dacă…

„Cred, Doamne. Ajută necredinţei mele.” Pune, rogu-Te, umărul alături de al meu când simt că se clatină şi arată-mi ce să cuprind în mine şi ce să las să curgă – cât e pentru mine, real cu totul, şi cât e pentru alţii, la fel de real, dar în grija şi adevărul lor.

(24 ian 2019)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.