Nimic în jurul meu nu e sfânt,
Nici măcar visul ce-mi stă în privire,
Nici măcar viaţa ce-mbracă a mea fire,
Nici apă, nici aer, nici foc, nici pământ.
Nimic nu e sacru când norul
Uitării nu vrea pe noi să se-ntindă,
Când tot ce a fost vrea să mă cuprindă
Şi-amintirea mă leagă şi îmi taie zborul.
Nu căuta cruci pe mine – nu-s!
Icoanele mor, iar timpul nu iartă,
Nu uită, el spre trecut îmi e poartă
S-amintească de tot ce a fost şi s-a dus.
(2006.11.06, Netipărit)
Însemnări 