Trei coşmaruri

Nu ştiu cum de mi-a fugit gândul la asta, dar îmi tot amintesc de câteva zile de cele trei coşmaruri recurente ale mele. Cadrul se schimbă, dar tema e mereu aceeaşi şi, dacă sap puţin, îmi pot da seama şi de unde vin. Iată-le.

Primul este că am întârziat undeva şi în, marea mea grabă, încep să alerg. Numai că oricât aş încerca să-i dau mai tare, mişcările mele devin tot mai lente, ca în reluare şi parcă nu înaintez. Frustrarea devine maximă, aşa că fac ceea ce am învăţat de la câinii mei – abordarea patru ori patru, pun şi palmele în ţărână şi încerc să mă pun pe fugă astfel. Numai că aceste mişcări nefireşti sfârşesc cu mine târându-mă şi agăţându-mă de malurile de pământ de care trag cu ghearele şi cu dinţii. Dar corpul nu mă ascultă, iar zbaterea îmi este zadarnică. Să fie asta teama de lipsă de control asupra propriului meu trup?

În al doilea coşmar se face că ies din casă în maiou şi chiloţi sau, mai rău, direct în pielea goală şi nu-mi dau seama de asta decât când e prea târziu, în stradă, unde încerc zadarnic să-mi acopăr goliciunea. Să ne înţelegem, nu-i vorba de camizole de mătase, danteluţe şi conotaţii erotice; nu, mă refer la acele maiouri şi acei chiloţi din bumbac gros cu care mă îmbrăcam în copilărie, iar nuditatea e tot cea a unui copil care s-a trezit de la plajă direct în mijlocul oraşului. Şi nu găseşte nicio cale să se îmbrace, să se apere de ruşine şi frig. Asta o fi frica intrinsecă de a fi expus lumii, de a fii lăsat fără nici pavăză în faţa ei?

Al treilea coşmar cred că are expresia înlesnită de liftul blocului în care am copilărit, lift care uneori nu oprea acolo unde se dădea comanda, iar de câteva ori a căzut şi în gol. Ei bine, la mine în vis sunt într-un astfel de ascensor, poziţionat fie obişnuit, pe verticală, fie ca un tren de metrou, pe orizontală uşor în sus. Şi care nu opreşte în urcare; în schimb, spre panica mea, îşi continuă mersul şi iese – prin acoperiş, printr-un tunel în stâncă, din subteran prin asfalt, sau cine mai ştie cum. De păţit, nu păţesc nimic, dar sentimentul că nimeni nu mă poate salva este înfiorător. Oare aşa mi se înfăţişează in subconştient groaza de abandon?

(08 sep 2018)

Advertisements

2 Responses to Trei coşmaruri

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

  2. Ir Ina says:

    Eu nu imi amintesc aproape niciodata ce visez, dar acum, citind cele scrise de tine, imi dau seama ca pe nr. 2 l-am avut si eu si inca de mai multe ori. Dar la mine e un pic altfel. Nu sunt in chiloti si maieu, ci se face ca ma deplasez undeva dezbracata, convinsa fiind ca nu ma voi intalni cu nimeni, si ma trezesc inconjurata de un puhoi de lume. Ce panica! 🙂
    Sunt curioasa cam ce reprezinta visul asta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.