Smârdarul de la Cânaia (Munţii Cindrel)

Din categoria „o tură din asta pe an”, Dumi propune un traseu mai lung decât ai crede că se poate în Munţii Cindrel, întins pe trei zile. Nu foarte îngrijoraţi de prognoza incertă, ne alăturăm eu, Dan, Ştefan, Laurenţiu şi Costin, cu toţii sosiţi de joi seara în comunitatea sibiană Jina, unde înnoptăm.

Sâmbătă dimineaţă, ora 6:30 ne găseşte la început de aventură, mai precis pe banda albastră rară ce porneşte din Șesul Jinarilor (950 m). Pe un drum de căruţă bine conturat, luăm la picior Dealul Căptan, în peisajul pitoresc cum rar mai afli chiar şi în zonele rurale: cai, căpiţe, culmi cu un superb amestec de foioase, adăposturi de oieri şi un cer superb. Într-o înşiruire de urcări şi coborâri uneori susţinute, dar cel mai adesea domoale, în decursul a cinci ceasuri lăsăm pe rând în urmă Vârful Căptanu Mic (1153 m), Vârful Căptanu Mare (1299 m), Vârful Guga Mare (1388 m) şi Vârful Guga Mică (1390 m). Ne oprim în Coasta Porumbelului, unde la ora 11:30 facem pauza de masă la Cantonul Crinț de pe Valea Aracului.

Foarte mult nu zăbovim, întrucât dorim să profităm de vremea nesperat de prietenoasă, aşa că după prânz pornim repejor pe Dealul Bălţile Roşii, spre Pripoane (1400 m). În mijlocul drumului dăm de un pui de pasăre căzut din cuib, cu caş la gură, extrem de speriat; nu ştim să-l identificăm, dar bănuim a fi cuc.

Observăm că de acum marcajul începe să apară mai des prin codru şi ne lăsăm ghidţi de el pentru a depăşi Cantonul Duși, apoi Crucea Băiţii. Urmează urcuşul lung pe Padina Rudarilor, încununată de Vârful Rudarilor (1648 m), pentru ca apoi poteca să iasă din pădure, să-şi îmbuneze panta şi să ia forma aşa numitului Drum Pietros. Acesta trece peste Vârful Strâmba Mare (1830 m) şi pe sub Vârful Foltea (1963 m), loc unde mai oprim pentru gustarea de la ora 14.

Odată cu Culmea Găujoara putem spune că dăm cu nasul de golul alpin şi o urcăm pentru a ajunge, la capătul unor serpentine strânse şi bolovănoase, pe Vârful Frumoasa (2168 m), prima înălţime impozantă a zilei. Aici intrăm pe marcajul de creastă, bandă roşie, dar şi pe întinsul „podiş” adesea ceţos numit Platoul Diavolului. Mergem pe limita Gropatei Scurte şi Gropatei Lungi şi ne continuăm urcuşul prin succesiuni de pante line sau mai susţinute pe deasupra căldărilor glaciare în care lucesc Iezerele Cindrelului. Ne oprim pe Vârful Cindrel (2244 m), altitudinea maximă a acestui masiv. Am făcut zece ore până aici şi nu mai avem mult, aşa că ne permitem un îndelungat moment de respiro în care ne odihnim, ne fotografiem şi admirăm împrejurimile. Acest vârf este unul capricios, mai ales în ceea ce priveşte vântoasele, dar astăzi ne putem considera norocoşi de cât de primitor se comportă cu noi.

Mai că nu ne vine să plecăm, dar trebuie să o facem şi începem cu un scurt ocol. Cum niciodată nu ştii ce se va întâmpla mâine, trecem să aruncăm o privire către Iezerul Mare desfăşurat în larga sa căldare glaciară. Revenim apoi în poteca marcată, de data aceasta cu triunghi albastru, care ne coboară pe Gruiul Mioarelor până la Refugiul Cânaia (1777 m). Este ora 18:15 când îi trecem primitorul prag, acolo unde ne întâmpină Doru cu o vorbă bună, mâncare pe săturate şi paturi calde pentru oasele ostenite de cei treizeci şi opt de kilometri parcurşi azi. După cină, băieţii rămân la un pahar de vorbă, mai ales că în zonă sunt şi alţi turişti, dar eu apelez la dopurile de urechi şi mă cufund într-un somn bine-venit.

Sâmbătă, ora 9:30 deschide ziua căldărilor glaciare, circuit pe care îl vom parcurge odihniţi, cu bagaj minimal, dar şi pregătiţi de ploi intense, chiar dacă dimineaţa este la fel de strălucitoare ca şi luna de azi-noapte. Pornim pe poteca marcată cu punct roşu ce leagă, mai degrabă pe curbă de nivel, Refugiul Cânaia (1777 m) de Căldarea Iujbea Rășinarului. Urcăm lejer prin pădure, apoi printre tufele de jnepeni de sub Platoul Diavolului, până când ajungem efectiv în căldare, moment în care imaginea se schimbă ameţitor – vegetaţia deasă lasă dintr-o dată loc spaţiului deschis şi maiestuos al fostelor glaciaţiuni. Este momentul când întâlnesc o insectă necunoscută mie: extrem de mică, de un roşu intens, cu forma între păianjen şi căpuşă. Mult mai târziu voi afla că această fascinantă creatură este termita de pajişte, complet inofensivă, dar cu aspect de monstru în miniatură.

În timp ce urcăm versanţii căldării, vremea începe să-şi arate faţă hâdă prezisă de prognoze şi, brusc, norii negrii adunaţi peste creste se dezlănţuie cu o ploaie intensă. Dar nu apa care cade din cer ar fi cea mai mare problemă, ci trăsnetele pe care le auzim din toate direcţiile. Sperăm din suflet să ne ocolească, însă unul loveşte atât de aproape încât simt efectiv cum mi se electrizează pielea picioarelor – teribil sentiment… Din fericire, urgia nu durează prea mult şi lucrurile se potolesc pe măsură ce ne apropiem de traseul de urcuş în creastă.

Acesta este de fapt poteca ce vine dinspre Lacul Oaşa, marcată cu cruce roşie. Serpentinele susţinute ne duc destul de repede pe Vârful Frumoasa (2168 m), unde poposim la ora 13 şi ne bucurăm de belvederea spre Căldarea Gropata Lungă şi Căldarea Iezerului Mic, pitoresc conturate acum sub norii întrucâtva uşuraţi. Ne continuăm drumul, pentru scurt timp pe banda roşie ce însoţeşte Platoul Diavolului, apoi ne lăsăm în stânga pe buza Căldării Iezerului Mare; aici prindem dinspre nord-vest o potecă nemarcată, abruptă şi bolovănoasă ce duce prin jepi până la apa lacului.

Este ora 14:30 şi, pe malul Iezerului Mare (1970 m), luăm prânzul câmpenesc promis de Dumi. Soarele şi-a reintrat în drepturi şi ne încălzeşte mărinimos în timp ce întindem pe iarbă bucatele alese. Mâncăm în tihnă, lenevim, cântăm şi nu ne grăbim nicăieri; doar un somn mai lipseşte. Abia un ceas mai târziu ne strângem cam fără voie bagajele şi pornim pe drumul de întoarcere. Acesta începe, evident, cu o urcare la fel de intensă şi abruptă ca şi coborârea, dar din fericire şi la fel de scurtă. În plus, se pare că pe malul sud-estic al iezerului a apărut un marcaj inexistent pe hărţi: triunghi roşu. Acesta ne suie înapoi în creasta pricipală, lângă Șaua Cindrel (sau Şaua Cânaia, 2020 m), de unde reluăm banda roşie cu Vârful Cânaia (2057 m) şi Vârful Niculești (2035 m).

Iniţial doream să mai continuăm un pic pe creastă, spre Vârful Rozdeşti (1952 m), dar orizontul îşi strânge cercul în jurul nostru cu noi nori plumburii şi averse ce acoperă deja unele văi, aşa că dăm tonul retragerii. Găsim mai întâi o potecă pastorală nemarcată, apoi prindem triunghiul albastru ce ne aduce „acasă”, la Refugiul Cânaia, pentru a încheia circuitul fără vreo porţie nouă de udătură. Este ora 16:30, aşa că azi avem la dispoziţie mult mai mult timp pentru interacţiune, poveşti şi voie bună. Dar, în mod clar, eu nu-s „băiat de comitet” şi trag obloanele la scurt timp după cină, mai ales că ştiu că mâine nu mai avem parte de boierie, ci de o trezire cu noaptea-n cap şi mult de mers spre Dobra, cu tot calabalâcul în spate.

Nu-i nici măcar ora 7 când, duminică în zori, părăsim incinta cu gândul la drumul lung al zilei. Pornim deci în urcarea solicitantă ghidată de triunghiul albastru de la Refugiul Cânaia (1777 m) până în Şaua Cindrel (2030 m), apoi pe bandă roşie spre Vârful Cindrel (2244 m) vizitat şi vineri. De data aceasta, pauza e mult mai scurtă, numai cât să scrutăm depărtările, pentru ca apoi să continuăm. O bună bucată de timp, traseul este acelaşi ca acum două zile, dar în sens invers, într-o continuă coborâre: Vârful Frumoasa (2168 m), apoi bandă albastră pe Drumul Pietros, pe sub Vârful Foltea (1963 m), până în Padina Rudarilor.

Aici lucrurile se schimbă, căci cotim stânga prin pădure, încercând să găsim un drum forestier nemarcat. Surpriza noastră este că dăm de un triunghi roşu sporadic, cine ştie din ce vremuri, pe lângă poteca lungă-lungă ce ne duce pe Vârful Picioarele Cailor (1571 m). Odată  ieşiţi din pădure, pe culmea secundară ce se întinde deasupra fostei colonii Bistra, constatăm că am schimbat din nou peisajul alpin şi stâncos pe cel bucolic, asezonat cu păşuni, stâne şi turme.

Undeva sub Vârful Păltinei (1589 m), lângă o stână abia instalată, facem pauza de prânz întrucât e deja ora 13, iar noi suntem lihniţi. Observăm aici maşinile închiriate cu care măicuţele de la Mănăstirea Nera, aflată destul de departe, au venit la cules de plante medicinale cu care prepară tincturi şi alifii de leac. Drumul nostru continuă pe Măgura La Bătrâna (1366 m), unde aşteptăm ca două maşini de off-road să-şi demonstreze abilităţile, apoi o luăm pe un drumul pastoral nemarcat ce urmăreşte Măgura Jinarilor. Precum forestierul de mai devreme, şi acesta este lung ca o zi de post, chiar dacă diferenţele de nivel nu-s considerabile. Deosebirea constă în parfumul ierbii şi florilor ce ne împresoară, dar şi în zările largi întinse în toate direcţiile.

Lăsăm în urmă Vârful Fântânele (1260 m) în jurul orelor 15:30, când observăm cum ploile ce ne-au evitat în tot acest răstimp au de gând să ne aştepte la final. Şi, faţă de ieri, când începe acum să plouă nu dă semne că ar mai vrea să stea. Ne oprim o vreme la o stână, popas de caş proaspăt, dar cum şiroaiele continuă să curgă nu avem de ales şi-i dăm mai departe. Punctul final pare în acelaşi timp aşa aproape, dar atât de departe că parcă nu mai ajungem peste atâtea dealuri, văi, fâneţe, livezi şi ceţuri. Abia la ceasurile 17:30 iată-ne în sfârşit în satul Dobra (600 m), acolo unde Dumi şi-a lăsat maşina pentru a ne încărca pe toţi, claie peste grămadă, înapoi spre Jina.

Ajunşi în locul de unde am pornit acum două zile, punem punct unei ture solicitante nu atât prin altitudinile maxime, ci prin lungimea traseelor de acces, cumularea urcuşurilor şi orele de cărat rucsacul în spate. Noroc că acesta n-a fost plin, graţie condiţiilor de la refugiul-cabană. Totuşi, cu un total de aproape 90 de kilometri şi peste 3100 m diferenţă pozitivă de nivel în trei zile, cred şi eu când Dumi spune „una pe an” şi face o selecţie riguroasă. Binevenită însă o astfel de tură pe an, mai ales în cadrul natural oferit de faţa mai puţin cunoscută sau umblată a Cindrelului.

Fotografii

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.