Eterna iarnă

Cândva, mi se spunea că cea mai lungă iarnă este cea polară. Dar iată-mă aruncând un al doilea calendar de când mă tot învălui în frig. Viforul răscolitor alternează cu ninsoarea calmă, iar straturile nepătrunse de nori cu un soare pe cât de orbitor, pe atât de incisiv. Nici nu mai ştiu să număr dincolo de al treisprezecelea anotimp.

Tot cândva, nu demult, am scris despre cum de ani de zile nu mă opresc din a învăţa. De la fiecare şi indiferent de epilog. Dar în mijlocul troienelor acestei ierni îmi dau seama că m-am înşelat – n-am învăţat nimic. N-am înţeles nimic. De aici, şi frigul acesta istovitor.

Îmi pare deja că gheţurile şi viscolul au ucis tot ce mai putea renaşte, viu şi proaspăt, într-o posibilă primăvară. Simţurile îmi spun că nimic din ce a intrat în hibernare nu va mai avea vlagă să se trezească. Ca şi cum jivinele firii au abandonat lupta cu o natură implacabilă şi ultimele lor rămăşiţe de conştiinţă mă întreabă eu de ce n-o fac. Ce mă opreşte când ar trebui să-mi fie atât de clar că-i o iarnă eternă…

Am încercat să termin câteva versuri mai vechi, să le încheg într-un tablou poetic. Nici atât nu mai reuşesc. Literele se zbat, sluţite de propria-mi neputinţă. Îmi miros degetele a cărbune şi a gol. Tăciunii unei candele moarte se amestecă în tăciunii unor amintiri vinovate. Cea mai firavă urmă a celei mai firave flăcări se răsfrânge pe tavan. Cum m-aş putea încălzi cu doar atât?

Nu vreau să cedez. Nu vreau să înnebunesc. Şi nu vreau să deznădăjduiesc. Dar e atât de puţină lumină. Atât de puţină căldură. Atât de simplu să mă împac cu eternitatea acestei ierni. Şi, totuşi, nu vreau…

(06 ian 2019)

1 Response to Eterna iarnă

  1. Hana says:

    În momentul de fata urmez un curs online de inteligenta emotionala susținut de Zoltan Vereș. Pe lângă înțelegerea psihologica omul lucrează și cu tehnici NLP care nu se dau ca exerciții de aplicat și exersat. Ideea e ca trecem prin niște stări, stările noastre obișnuite, de durere, furie, frustrare, pe care le trăim și pe care încercăm sa le schimbam, întâi prin observare, apoi prin analiza și detașare, adică sa le vezi din exterior ca și cum s-ar întâmpla altcuiva, apoi de schimbare a stării prin pași mici, unele fizice ca respirație, altele ca argumentație cognitiva, altele în care încerci sa vezi alt punct de vedere, ca și cum ai fi altcineva, un om puternic, calm, impasibil. Toate acestea ca să îți înveți creierul sa găsească alte soluții și sa se obișnuiască cu alte stări, de împlinire, de calm, de echilibru… 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.