Insanity şi alte torturi fizice

De câte ori mă simt împăcată cu forma mea fizică, poate chiar un pic prea mândră de ea după ce cad în păcatul „spionatului” pe Facebook al vieţii altora, îmi amintesc de un bun remediu: antrenamentul „Insanity” al unui individ pe cât de agreabil, pe atât de insuportabil, pe nume Shaun T. Este genul de antrenament circuit, cu intervale, numai că spre deosebire de multe bazate pe aceeaşi filozofie aici se adoptă principiul „max-interval training”. Adică, în loc de alternarea 30%-90% în procente egale şi fără pauză, merge pe 90% în tot intervalul cu scurte pauze de relaxare totală. Asta pe limba celor care au idee ce înseamnă în general „interval training”.

În traducere: e ceva crunt, chiar şi pentru oamenii antrenaţi – deloc cazul meu. Adică numai bine să-mi revin din fraza cu care am început aceste însemnări. Efectul acestui „reality check” e cam aşa. După primele zece minute simt că-mi dau duhul şi demoralizant e că aceea este încălzirea. Urmează un stretching care aduce totuşi speranţă, pulsul îşi revine cât de cât. Apoi cele două seturi mari de câte trei runde, de câte patru exerciţii intense bazate pe cardio sau forţă sau ambele în acelaşi timp; oricum, rezistenţă în condiţii de intensitate maximă, asezonată uneori cu exerciţii în plus pentru care nu te pregătiseşi psihic.

Acum, na, termenul acesta, „intensitate maximă”, e relativ şi Shaun mereu insistă să forţezi, dar nu cât să te pui în pericol. Oricum, te lasă lat; poate că te încurajează puţin faptul că cei care-l însoţesc în clipuri au o super formă fizică şi tot ajung să se chinuie. Unele exerciţii au în nume „power”, altele „suicide” şi împreună cu sinteza „Insanity” descriu perfect tabloul. Unul din participanţi, alergător de maratoane, spune la un moment dat că maratonul e uşor pe lângă asta.

Finalul e încă o sesiune scurtă de stretching, după care îţi vine să leşini, să nu te mai ridici niciodată, să mori acolo şi să nu ştie nimeni cât ţi-ai torturat de bună voie corpul. Ca să nu mai zic că timp de trei sferturi de oră – nu-i lung programul – îl înjuri în toate felurile pe Shaun, cu zâmbetul lui, încurajările lui, modul lui de a face să pară efortul atât de simplu; frate, respingător om! Antrenamentul are ca motto „dig deeper”, în sensul cum că trebuie să cauţi în tine şi vei găsi resursele să-l poţi face. Eu mă gândesc mereu altfel la final: săpaţi adânc să aveţi unde mă îngropa.

Deci, de ce? A, da, promite abdomen cu pătrăţele, umeri musculoşi, un sistem cardio-pulmonar îmbunătăţit şi aşa mai departe. Poate fi făcut în casă dacă n-ai unde ieşi cu laptoul, deşi încep să cred că vecinul de dedesubt nu-i foarte încântat. În plus, am mai trecut o dată prin program şi, chiar dacă nu m-am ţinut de antrenamente ca la carte (şase zile plus una pauză, timp de două luni), am simţit clar diferenţa în condiţiile în care nu puteam nici atunci să alerg, să merg pe munte sau la căţărat. Cred că am rezistat o lună, cât a fost şi restricţia cu sportul pe afară. Să văd acum cât mă ţine.

Partea proastă e că azi am vrut să-i fac o bucurie vecinului şi să mut unele ţopăieli pe balcon. Cum nicio faptă bună nu trece nepedepsită, când am păşit pe pragul uşii glezna s-a răsucit, a făcut trosc! şi m-am ales cu o superbă entorsă. Sunetul mi-a fost foarte cunoscut şi mi-a amintit de cele şase luni care au trecut între unul asemănător şi momentul când n-a mai durut. E cazul ca faşa elastică, gheaţa, elevaţia (şi credeţi-mă că nu-i simplu să scrii cod cu un picior ridicat) şi suplimentele pentru articulaţii să aibă un cuvânt de spus. De propus îmi propun să duc antrenamentul aşa, dar ziua de mâine va fi mai edificatoare. E adevărat că multe dintre cele mai stupide şi urâte accidente se întâmplă în casă, dar stau şi mă gândesc că până acum n-am păţit să-mi sucesc încheieturile acasă. Oare o fi având legătură cu faptul că de ceva timp văd cu adevărat soarele doar în filme (iar el pe mine deloc) şi cea mai mare parte a activităţii fizice se rezumă la ture între computer şi baie?

Oricum, dacă mă simţeam confortabil nu cu corpul meu, ci cu condiţia mea fizică, ei bine mi-a trecut instant. Sunt jalnică şi încerc să mă tratez, nu doar prin distanţarea socială de frigider.

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in General and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Insanity şi alte torturi fizice

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

  2. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.