Mici binecuvântări în vreme de molimă

Întotdeauna momentele de criză – personală sau colectivă – aduc schimbări, posibil drastice, în structura şi comportamentul celui ce le traversează: om sau societate. După astfel de crize, nimic nu rămâne la fel, totul se schimbă, fie că e vorba de starea de sănătate, lumea finanţelor, slujbe, stil de viaţă, hrană, timp liber, legislaţie. Şi… priorităţi. Sau poate mai ales priorităţi.

Între toate felurile negative în care vom percepe schimbările lumii în care trăim atunci când pandemia actuală se va fi încheiat, cred putem identifica acele mici şi nebănuite beneficii de care putem profita pentru a ne schimba noi înşine în bine. Acele lucruri care au fost mereu acolo, dar nu le-am văzut – n-am avut timp şi dispoziţie pentru asta. O văd deja întâmplându-se.

Unii vor pune pe prim plan protejarea celor firavi din familia lor şi îşi vor putea şcolariza în sfârşit copiii în spiritul valorilor în care cred. Unii îşi vor aminti ce mult se iubeau şi ce bine se înţelegeau înainte ca traiul deloc uşor să-i erodeze şi îşi vor da seama că au fundaţiile pe care să se reconstruiască încât să fie şi cuplu, nu doar părinţi. Unii se vor retrage la ţară, vor munci pământul şi vor creşte animale, departe de falsitatea oraşului de dinainte. Unii vor conştientiza că nu sunt dependenţi nici de munte, nici de grupurile vesele în care se integraseră, nici de adrenalina unor sporturi. Unii vor înţelege după prea mult timp risipit în căutări cine este omul cu care vor să-şi petreacă „sfârşitul lumii”, se vor ţine aproape şi vor face o droaie de copii. Unii vor scăpa de acele persoane toxice din viaţa lor a căror îndepărtare o tot amânau. Unii vor vedea că trebuie să se apuce serios de muncă, să-şi folosească gândirea critică şi ingeniozitatea şi să se roage pentru ceea ce e mai presus de ei – niciuna dintre acestea neexcluzându-le pe celelalte.

Unii – tare mulţi – vom sta faţă în faţă cu propriile noastre angoase, meschinării şi tare. Şi vom învăţa să le înfruntăm în liniştea stridentă a casei, fără a mai putea fugi de ele în colectivul de la muncă, pe coclauri, în bazinele de înot, la petreceri sau concerte, la conferinţe ştiinţifice, proteste de stradă, sesiuni de cumpărături sau câte şi mai câte. De aici şi temerea multora dintre noi de o izolare în care – material vorbind – nu ne-ar lipsi încă nimic. Trebuie să stăm faţă în faţă cu noi înşine şi ştim că n-o să ne placă ce-am putea vedea; partea bună este că avem capacitatea de a îndrepta urâţenia. E ceva ce ne diferenţiază de restul regnurilor şi se numeşte conştiinţă.

Acestea sunt micile binecuvântări pe care le văd ca efecte secundare în aceste timpuri. Mi-ar plăcea tare mult să le dăm curs cât mai devreme căci ele s-ar putea să devină principalele arme în viitorul necunoscut şi sumbru ce va urma atunci când gripa – sau ce-o fi ea – se va fi încheiat.

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in General and tagged , , , . Bookmark the permalink.

1 Response to Mici binecuvântări în vreme de molimă

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.