Vârful Omu de România

Iată un 1 Decembrie înveşmântat în zăpadă, cel puţin la munte; nu multă, dar suficientă de un traseu hivernal într-o zi când vremea se anunţă mult mai promiţătoare la înălţimi decât în zonele joase. Iar mie îmi e tare dor de poteci şi de aer curat. Astfel că în această duminică de sărbătoare plec alături de Florin şi Dani spre Buşteni, cu bucurie în suflet, dar şi cu mare oboseală în trup, în urma unei insomnii care m-a chinuit toată noaptea. Nici pe drumul pe Valea Prahovei nu reuşesc să dorm şi nu mi-e pic de somn, dar ştiu că asta se va reflecta în ritmul de mai târziu. În Bucureşti plouă cu sârg, în Buşteni e totul uscat, doar acoperit de o pâclă groasă.

Ne echipăm la Cabana Gura Diham (987 m), iar la ora 7:45 pornim pe triunghi albastru pe „panta prostului”, apoi pe urcuşul moderat ce duce în Şaua Baiului (1363 m). De acolo curbele de nivel şi o coborâre uşoară însoţite de triunghi galben ne duc la Cabana Diham (1320 m), unde poposim puţin – de-un ceai şi o omletă. Plecăm apoi pe acea coborâre abruptă şi demoralizantă a crucii albastre până în Valea Glăjăriei (990 m), ocazie cu care constatăm că până acum zăpada abia s-a zărit pe ici, pe colo, dar fotografiile de ieri ne dau speranţe pentru zona înaltă, mai ales că peste noapte i-a mai tras o ninsoare. În punctul cel mai de jos dăm de banda albastră, cea care ne urcă prin Poiana Ferigii şi ne depune la ceasurile 11:30 la Cabana Mălăieşti (1720 m); între timp stratul omătului a crescut considerabil şi orice temere s-a îndepărtat. În plus, daca până acum am mers pe sub şi prin nor, căldarea este, ce-i drept, învăluită în neguri, dar părţile superioare se răresc tot mai mult şi prin colţurile lor zdrenţuite pătrund razele de soare ce promit o boltă albastră. La cabană ne oprim ceva mai mult, alimentăm iar cu ceai şi ceva de-ale gurii, ne echipăm de ger şi vânt şi abia apoi pornim în sus.

Continuăm pe banda albastră care îi dă la deal prin căldare. Zăpada creşte, iar frigul sporeşte, alimentat de umezeala din aer; din fericire nu avem încă parte de vânt. Lăsăm în urmă silueta impozantă a Turnului Mălăieşti şi ajungem la baza hornurilor omonime; recunosc, deşi este un traseu turistic popular, eu n-am mers niciodată prin Hornurile Mălăieşti – fie vară sau iarnă. Vedem cum Hornul Mic porneşte de undeva mai la stânga, iar noi înaintăm prin Hornul Mare, ocazie cu care ne punem colţarii; nu-s decât vreo două locuri unde măcar „gheruţele” sunt bune, dar acolo zăpada puţină abia prinsă de stâncă ridică ceva probleme în lipsa lor. Pe măsură ce înaintăm, ceţurile se destramă tot mai mult, cerul devine vizibil de după un văl subţire de cristale strălucitoare; sub noi apar mările de nori care umplu văile, strălucind de asemenea sub mii de raze.

La ora 14:30 ieşim în Şaua Hornurilor (2315 m) şi suntem întâmpinaţi de un soare orbitor şi cald; termometrul arata -8ºC, ceva mai mult decât realitatea căci e prins de rucsac, în apropierea corpului. Cu toate acestea, scoatem mâinile din mănuşi pentru a le încălzi, aşa de puternică este radiaţia termică în lipsa oricărei adieri de vânt. De asta ne era cel mai teamă – vântul, întrucât se anunţau rafale ţepene şi un ger pe măsură. Altă temere a noastră au fost cornişele, dar acestea s-au format spre vest, în sens opus deci, după cum a suflat viforul. Profităm de situaţie şi facem în şa o pauză lungă, în care admirăm şi fotografiem peisajul superb, cu creste înzăpezite ce ies din oceanele de nori, cu vălătucii amestecaţi între stânci, soare şi cer. Pornim apoi pe bandă roşie pentru a parcurge creasta ce desparte văile Gaura şi Morarului, ambele creionate deosebit în solitudinea iernii. Urcăm spre Vârful Omu (2505 m), iar la ora 16 ne mai oprim puţin lângă Cabana Omu (acum închisă) şi staţia meteorologică – ambele îmbrăcate într-un cojoc gros şi viscolit. Din spatele staţiei privim cu nesaţ măreţia Vârfului Bucşoiu (2492 m) şi moliciunea înşelătoare a Crestei Morarului. Între timp, soarele începe să caute orizontul, iar lumina devine tot mai aurie peste nori.

Odată ce trecem în faţa cabanei, lucrurile se schimbă; nu doar că nu ne mai mângâie soarele, dar începe să bată şi vântul; nu tare, doar o adiere, dar e suficient cât să-i simţim puterea de convingere. Aşa că nu mai zăbovim, ci îi dăm în jos pe banda galbenă ce însoţeşte clasica Vale a Cerbului. Aşa ne prinde amurgul – cu Acele Morarului în stânga şi Releul Coştila în dreapta, vălătuci de neguri agăţaţi de brazii de jos şi o lună subţire priponită pe cerul senin. Băieţii ar lua-o mai repede la picior, dar au o piatră de moară în spate; e drept ca i-am cam ţinut din drum şi la urcare, dar acum simt cu mă loveşte acea lipsă de somn şi încerc să-mi păstrez atenţia la panta abruptă în timp ce intru pe pilot automat. În apropiere de Poiana Urzicii aprindem frontalele şi la scurt timp renunţăm la colţari, căci neaua a dezgolit din plin pământul bolovănos. Continuăm cu acel drum lung, interminabil parcă, până în Poiana Coştilei, cotim stânga pe sub Vârful Gâlmei şi, după ce terminăm porţiunea ascendentă, tragem încă o dată stânga pe scurtătura foarte abruptă ce ne depune, la ora 19:15, la Cabana Gura Diham. Încheiem seara cu o masă caldă la Casa Ancuţei, taman bine pentru a se mai rări traficul aglomerat, după care ne retragem la casele noastre.

Am început bine iarna aceasta, de Ziua Naţională. De-aş avea parte numai de astfel de ture tot sezonul…

Fotografii

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

1 Response to Vârful Omu de România

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.