Piscul Bâlei (Munţii Făgăraş)

Duminica de după ARTmania este una extrem de frumoasă, aşa că ne zicem că ar fi păcat ca noi să ne aflăm la Sibiu şi să ignorăm Făgăraşul pe aşa o vreme. Claudiu propune Piscul Bâlei, o muchie nemarcată din apropierea lacului, cotată 1B, scurtă şi „intensă” – numai bună pentru testarea unui genunchi pe cale de recuperare. Plecăm din Sibiu destul de târziu, după prânz, şi în curând observăm cât de aglomerat este drumul către Valea Oltului. Noroc că ne desprindem repede din el spre Bradu, pentru ca apoi să începem Transfăgărăşanul din capătul său nordic. Ştim de după experienţa sosirii noastre la Sibiu, de vineri, cât de multe maşini populează aceasta pitorească şosea, iar acum ne aşteptăm la un furnicar şi mai dens. Din acest motiv, când apar serpentinele cele mai strânse, traficul mai mult stă decât merge, astfel că la un moment dat hotărâm să tragem maşina într-o alveolă şi să ne începem traseul mai de jos decât am planificat.

La ora 13:30 suntem echipaţi de drum doar cu câteva chestii necesare şi o luăm în sus, tăind curbele Transfăgăraşanului ce au mai rămas până lângă Lacul Bâlea (2038 m). Acolo, evident, este un întreg sobor de oameni, însă îi lăsăm repede în urmă când pornim pe crucea roşie de lângă Refugiul Salvamont. Poteca urcă în Şaua Doamnei (2294 m), loc numai bun de reculegere a multor turişti; ne oprim şi noi câteva minute să strângem beţele şi să ne punem căştile, pentru orice eventualitate. Apoi începem traseul piscului efectiv, odată cu căţărarea uşoară pe Turnurile Lacului. Brusc, aglomeraţia şi agitaţia dispar din jurul nostru, zgomotul oamenilor este înlocuit de vâjâitul unui vânt destul de puternic, iar mirosurile de mâncare lasă loc parfumului pajiştii alpine.

O serie antrenantă de mici urcări, descăţărări şi traverseuri ne scot la baza Piscului Bâlei, format de fapt din doi „gemeni”; îmi place tare mult traseul acesta deloc dificil, dar care pune la dispoziţie o grămadă de stâncă, prize şi fisuri. Urcarea pe Geamănul Sudic (2231 m) este de fapt cea mai solicitantă bucată, ca efort şi atenţie, fapt întărit de existenţa unor pitoane sau a buclelor de cordelină fixate între bolovani, utile mai ales în cazul parcurgerii inverse; totuşi constat că nu era cazul să cărăm semicoarda. Puţin mai încolo se află şi Geamănul Nordic (2216 m), loc unde ne oprim la ora 16:30 pentru un tur de orizont. Nu că am fi mers prea repede până acum, „sabotaţi” fiind din plin de imaginile superbe din jurul nostru, dar aici panorama este completă: în stânga Lacul Doamnei (1890 m) pe sub Muntele Paltinu, cu Vârful Lăiţa (2397 m) în imediata apropiere şi Vârful Negoiu (2535 m) ceva mai în spate – negru, masiv şi cu destule urme de zăpadă pe la bază; în dreapta Căldarea Bâlei delimitată de Muchia Buteanu, apoi cele trei mari proeminenţe pe deasupra lacului şi a construcţiilor aferente – Vârful Vânătarea lui Buteanu (2507 m), Vârful Văiuga (2443 m) şi Vârful Capra (2494 m). Constatăm ce diferenţă între cele două perspective, prima pustie, sălbatică şi liniştită, a doua aglomerată, antropizată şi într-o permanentă mişcare. Tot de aici se vede şi mai bine cum sensul de urcare pe Transfăgărăşan e mai mult o „parcare” ce înaintează câţiva metri la fiecare zece minute şi ne dăm seama că în acea coadă vom fi şi noi în curând.

După momentul de contemplare, reluăm drumul spre Vârful Lespezilor (2095 m) şi Vârful Cornul Bâlei (1996 m), dar ştim deja că nu vom mai parcurge mult din creastă; ea arată extrem de interesantă, nu atât inaccesibilă cât neumblată, însă ar însemna să ne luăm la trântă cu jnepenii. Continuăm până în Curmătura Văroasa (2140 m), aflata deasupra gardurilor de avalanşă, apoi începem să căutăm poteci de animale în jos, pe lângă structurile metalice. Prindem câteva făgaşe şi alternăm curbele de nivel cu praguri înierbate până ajungem la poteca lată ce a deservit construirea structurilor de protecţie. De aici pană la traseul marcat cu bandă albastră ce trece pe la Stâna Bâlei mai e doar puţin de coborât, traversăm Pârâul Bâlea şi iată-ne înapoi în şosea la ora 18. Ce urmează este uşor de anticipat: blocaj în trafic, nervi şi resemnare. Aşa că, în timpul staţionat la volan, prefer să mă gândesc la orele din urmă petrecute pe munte. Cred că este cel mai uşor traseu nemarcat pe care l-am făcut în ultimul timp, însă asta nu-i ştirbeşte deloc din frumuseţe – atât cărarea în sine, care te ţine în priză şi îţi dă permanent de lucru cu stânca, cât şi imaginile care se desfăşoară în toate direcţiile.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

1 Response to Piscul Bâlei (Munţii Făgăraş)

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.