Vremuri

Voi ajunge curând să spun o chestie pe care o detestam până nu demult: pe vremea mea… Hai să încerc altfel: pe vremea adolescenţei mele, deci când locuiam cu părinţii, dar începusem să am şi eu habar cum stau lucrurile pe lume, găseai meseriaşi care chiar să ştie… meserie. Apăruseră deja universităţile particulare care aveau studenţi chiar şi după ce stadiul militar n-a mai fost obligatoriu, iar lor li se adăugau ca fabrici de diplome universităţi de stat înfiinţate în urbe care nu se pretau la aşa ceva (precum a mea, de altfel în proximitatea marilor centre bucureştene), astfel că era tot mai pregnantă ideea că – eşti sau nu pământ de flori – trebuie să fii licenţiat în ceva, fie şi tăiatul frunzei la câini. Ei, dar cu toate astea, încă găseai suficienţi meseriaşi care să-ţi rezolve acele treburi gospodăreşti care te depăşeau, oricât erai tu român inventiv care ştie că unde poţi lega cu sârmă e păcat să pui şurub. Existau pentru că încă nu se pensionaseră sau nu emigraseră să lege cu sârmă prin alte ţări, erau oameni în general parolişti, serioşi, făceau treaba aproximativ bine, chiar dacă fumau un pachet de Assos (sau să fi fost Bastos?) la tine în casă.

Bănuiala mea – spun bănuială pentru că n-am căutat o statistică, dar mai ştiu una-alta căci părinţii mei au predat în licee (pardon, „grupuri şcolare”) industriale – e că are legătură cu acele clase de maiştri şi meserii. Adică omul ieşea de acolo tot în baza unui bacalaureat (foarte probabil corectat mult mai lax decât la clasele teoretice), dar cu o meserie pe mână cu care-şi putea câştiga pâinea imediat. Aceste clase s-au tot restrâns, pedagogii lor (în general, ingineri şi maiştri) au cam dispărut, şi s-a dat în genere vina pe faptul că nu mai avem industrie. Uitându-se însă că nu era musai ca aceste clase să producă sudor-matriţeri, strungari, lăcătuş-mecanici şi aşa mai departe; mecanica şi electrică auto, electrică de interior, zidărie, zugrăveală şi tot ce înseamnă amenajări interioare (nu design de revistă), servicii de cosmetică şi multe altele sunt în continuare căutate. Iar omeni pregătiţi nu sunt. Iar eu acum vorbesc de Bucureşti, unde cică oportunităţi există.

La salonul unde mergeam eu la cosmetică era o tipă care mă aranja lună de lună, până când mi-a spus că pleacă în Olanda. În locul ei s-au perindat una după alta cosmeticiene încât nici nu mai încercam să le reţin numele. O dată, s-a ocupat de mine patroana, care mi-a spus fix asta: nu găseşte fete care să ştie meserie şi să fie serioase în ceea ce priveşte programul; la frizerie-coafor mai treacă-meargă, dar la cosmetică jale.

Acum vreo câteva săptămâni, mama şi-a pus termopane la sufragerie. Evident, firma de unde le-a luat nu asigură decât demontare lemnăriei şi montajul produselor lor; după ei potopul. De ramele şi geamurile vechi a scăpat maică-mea cu chiu cu vai, dar să astupe găurile rămase n-avea cum singură. Aşa că s-a apucat să caute zugrav – credeţi că-i simplu? În afară de firme care nu se ocupă cu lucrări aşa mici, răspunsurile au fost cam aşa: a, nu, e prea departe; luaţi dumneavoastră materialele şi apoi văd când am timp; sigur, vin, dar apoi nu apar şi nu mai răspund la telefon. Până la urmă, după căutări şi ţepe, şi-a rezolvat problema şi o să aprindă lumânări la vii să-l ţină Dumnezeu viu, sănătos şi în ţară pe zugrav.

Iar acum, cireaşa de pe tort. Merg cu maşina la revizia anuală. Mă ştiam uşor cu musca pe căciulă după ultimul drum înfiorător pe care am băgat-o (unde altă maşină s-a ales cu un cauciuc franjuri), aşa că îi rog pe cei din service să arunce un ochi pe dedesubt – mai ales la scut, că parcă atârnă ceva. Mă sună câteva ore mai târziu să mă întrebe le ce service am dus-o ultima dată. Nu de alta, dar au demontat scutul şi l-au pus la loc… invers. Nici n-am putut să mă enervez la aşa veste. Doar mă întrebam „cum” şi speram că n-au făcut ca-n bancul ăla cu Tarzan mare-tare care face altă gaură. Asta mi-a amintit că, atunci când am avut o problemă cu aerul condiţionat şi am vrut să mă programez la una din reprezentanţe, respectivii au zis că mai devreme de trei săptămâni nu pot. Motivul e simplu: n-au oameni. Cumva, mai bine să n-ai angajaţi decât să ai unii de pun scuturile invers; probabil că, reprezentanţă fiind, au criterii de selecţie – aş vrea să adaug „mai dure”, dar nu, cred că pur şi simplu au câteva criterii. Iar asta mi-a amintit de păţania cu roţile, când după ce am pus anvelope (noi) de iarnă, toţi şoferii care urcau lângă mine ziceau că e un zgomot prea puternic, dar trei service-uri luate la rând se jurau că-i normal; chiar dacă recenziile online pentru modelul acela îl dădeau chiar silenţions comparativ cu altele. După ce am pus la loc gumele de vară şi maşina făcea de parcă urma să decoleze, am mers la alt service – de data asta pe recomandare, cam singura chestie rămasă din „pe vremea mea” – şi o simpla urcare pe rampă urmată de învârtirea în gol a fiecărei roţi a scos la iveală un rulment sucombat. Zgomotul scos când a ajuns la roata respectivă îl detectam şi eu ca diferit faţă de celelalte. Pentru asta a trebuit să ajung într-un service „de curte” (de fapt, o magherniţă de care mă mir că nu cade), patronat de un mecanic de şcoală veche pentru care pun şi eu lumânări la vii. Mai am nevoie de o recomandare de electrician auto şi m-am scos!

Aşa că, pe vremea mea… sau cel puţin pe vremea părinţilor mei, nu aveau toţi incapabilii diplomă, dar găseai uşor meseriaşi serioşi şi care-şi făceau treaba bine. Acum cauţi de-ţi vine acru şi apoi te rogi să iasă loteria.

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in General and tagged , . Bookmark the permalink.

1 Response to Vremuri

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.