Munţii Ţarcu şi împrejurimi

Nici nu-mi amintesc când s-a întâmplat ultima dată ca de Rusalii să nu se anunţe (şi adeverească) furtuni la munte, în special în zonele înalte. Şi anul acesta weekendul prelungit este ameninţat de ploi cu descărcări electrice aproape oriunde în ţară, inclusiv acolo unde am vrea să ajungem: Munţii Ţarcu. Cu speranţa că nu va fi totuşi aşa rău, ne strângem pentru drum Livia, Vlăduţ, Grasu, Dorin, Hanna şi cu mine; poate-poate ne strecurăm printre averse şi, în caz de ceva, ne reorientăm la faţa locului spre zone mai liniştite. Plecăm sâmbătă dimineaţa cu o primă oprire în Filiaşi, unde Dorin ne întâmpină cu sărmăluţe-n foi de viţă şi o livadă plină de vişine, dude, cireşe, agrişe – tot ce-ţi doreşti. Se adaugă păsatul tradiţional de Rusalii adus de Livia şi ne umflăm bine burţile înainte de a porni mai departe.

O luăm spre Caransebeş (alt sinonim pentru „bragă”), iar de acolo ne despărţim de drumul principal în favoarea unuia extrem de pitoresc – cel care trece prin Borlova şi urmează în amonte Valea Craiului; deşi urcă de la un moment dat susţinut, în serpentine, nu pot să nu mă gândesc cât de fain ar fi la pedale pe acolo, prin satele uitate de lume şi păduri răcoroase. Prima parte a „traseului” nostru este, deci, motorizată – ascensiunea în staţiunea Muntele Mic, cunoscută în zonă pentru pârtiile de schi, dar având un aspect decrepit, în ciuda câtorva pensiuni mai noi şi mai arătoase. Parcăm maşinile lângă enorma cruce albă din metal şi scrutăm depărtările mult mai joase, acum înnegurate şi ameninţate de furtuni. Când în sfârşit ne convingem că acestea nu vin peste noi, o luăm la pas până pe Vârful Muntele Mic (1802 m), aflat în apropiere. Acest vârf nu-i altceva decât dealul banal de unde pornesc iarna schiorii, însă ce-i al lui e a lui: o largă perspectivă către Ţarcu şi Godeanu, cu accent pus pe trecerea dintre ei. Este momentul când ne amintim de tura de hăt, acum zece ani, când am făcut traversarea Godeanu-Ţarcu, una dintre turele memorabile Ursul Trubadur, cu ditamai rucsacii în spate, nenumărate urcări şi coborâri, campări lângă lacuri glaciare, conserve şi afine proaspete.

Purtând aceste amintiri şi nostalgii, revenim la maşini şi coboram cu ele în Şaua Jigorei (1205 m), practic trecerea spre zona centrală a Munţilor Ţarcu. Lăsăm autoturismele cât de cât ferite şi ne pregătim de drum, deja hotărâţi pentru schimbarea planului iniţial: adică vom dormi numai o noapte în zonă. Un pic înainte de ora 19 începem în sfârşit partea montană. Să nu mire pe nimeni ceasul înaintat; nu doar că drumul a durat mult şi am mai petrecut ceva timp pe Muntele Mic, dar nici nu avem cine ştie ce de mers pe ziua de azi. Începem un urcuş lin pe Culmea Văratica, marcaj bandă roşie. O succesiune de pante alternează pădurile cu luminişuri; trecem astfel de Poiana Prisaca, apoi avem o imagine largă în Poiana Şeroni, aşezată pitoresc între Vârful Şeroni (1399 m) şi Căldarea Olteana. Deja înălţimile Ţarcului ne sunt accesibile şi conturăm traseul imaginar de mâine.

Până una-alta continuăm drumul pe Muntele Cuntu, pentru ca la ora 20:30 să ieşim la liman în şaua largă, despădurită, unde se află Cabana Cuntu (1440 m, obiectiv meteorologic), o stână bogată şi o adevărată tabără de corturi despre care aflăm că este a cehilor veniţi să viziteze Banatul unde s-au născut bunicii lor. Ridicăm repede „vilele” temporare chiar lângă clădirea solidă a cabanei, apoi scoatem pe masă ce avem mai bun la noi şi luăm cina sub privirile rugătoare ale unui masiv dulău ciobănesc; noi înghiţim, el oftează… Seara se încheie „romantic” sub lumina puternică a unei luni superbe, abia înălţată deasupra brazilor rari din coastă. Poate că am mai sta, dar nu numai că ne ajunge oboseala, însă ne dau de furcă acele musculiţe care apar pe munte când nu bate vântul, mai agresive ca ţânţarii din păduri.

Tocmai din cauza prognozei ce anunţă furtuni după-amiaza, duminică ne trezim foarte devreme, iar la ora 7:30 suntem deja pe traseu – parcă în contrast cu lenea de ieri. Poteca (aceeaşi bandă roşie) începe abrupt pe Plaiul Vârciorovei, se domoleşte o vreme, apoi iar o ia susţinut – dar scurt – până în coasta întinsă pe deasupra Pârâului Lung. Aici se formează de fapt circuitul ce vrem să-l urmăm, întrucât cărarea se desparte în două pentru a se reuni sus de tot. Noi alegem să urcăm pe varianta din dreapta, cea care o ia pe versantul Căldării Gropiţa.

Momentan soarele arde cu putere, iar cerul albastru ne permite panorame generoase în toate direcţiile, dar cea mai frumoasă imagine este cea a Căldărilor Ţarcului – circurile glaciare prin care urmează să ne întoarcem. După o serie de urcuşuri în serpentine, la ora 10 ajungem la staţia meteorologică de lângă Vârful Ţarcu (2190 m) şi facem un popas chiar pe vârf, înconjuraţi de aceleaşi musculiţe arţăgoase de aseară – doar că şi mai multe. Ne tragem sufletul deasupra Iezerului Ţarcu (2120 m), încă ascuns sub omăt, şi ne delectăm cu imaginea înălţimilor ce ne împresoară: Munţii Retezat cu urme de zăpadă şi Parângul undeva în ultimul plan, ghicit prin pâclă; mult mai aproape, Godeanu prelungit apoi cu Cernei până la Zascolul Arjanei, uşor identificabil în această dimineaţă frumoasă.

Conştienţi totuşi că vremea bună nu va ţine mult, mai ales că primii cumulus congestus îngrijorători încep să se nască deasupra Retezatului, pornim deci departe într-un scurt interludiu de creastă, printre Pietrele Dracilor şi Vârful Bodea (2169 m). Ocolim uşor Şaua Plaiului (2058 m) pentru a nu avea de-a face cu turmele de oi şi câinii de pază, iar în scurt timp începem coborârea prin Căldarea Oboroacele. Traversăm această superbă căldare multicoloră şi parfumată datorită nenumăratelor flori, luăm apă din izvorul rece care formează mai jos o înşiruire de cascade şi se despleteşte pe pajişti precum cosiţele legendarelor ciobăniţe, apoi pornim la deal pentru a încheia circuitul. În spatele nostru cerul a devenit plumburiu şi tună tot mai des, aşa că ne grăbim la vale. Ne bucurăm că până acum ne-a ocolit ploaia, dar parcă am vrea să strângem şi corturile pe uscat.

La ora 14:30 suntem înapoi în tabără, o „dezmembrăm” rapid şi pornim spre maşini, pe acelaşi drum urcat ieri din Şaua Jigorei. Toată tărăşenia ne ia cam un ceas şi, la final, constatăm că am avut noroc: nu ne-a atins niciun strop de ploaie. Deschidem larg toate uşile, căci aerul din autoturisme e de nerespirat, în timp ce aranjăm bagajele şi ne pregătim de o porţie de condus.

Avem de gând ca, dacă tot suntem în zonă, să ajungem într-un loc pentru care altfel nu ne-am deplasa jumătate de ţară: Munţii Semenic. O luăm deci prin Slatina Timiş, unde părăsim drumul naţional pentru o superbă şerpuire a Râului Slatina; lăsăm în urmă Brebu Nou cu a sa staţiune Trei Ape (loc ce-mi evocă amintiri din vacanţe petrecute demult cu părinţii), apoi trecem cu maşinile pe lângă Vârful Semenic (1446 m) şi ne oprim în Vârful Piatra Goznei (1447 m). Aici se află practic staţiunea Semenic, cu acelaşi aspect deplorabil ca şi Muntele Mic; acolo măcar instalaţiile de schi arată normal având inclusiv nocturnă, aici nu sunt sigură cât din ele mai funcţionează. Nici priveliştea nu se compară cu cea de pe Muntele Mic, aşa că părăsesc incinta destul de dezamăgită; poate, totuşi, iarna lucrurile capătă altă înfăţişare. Iar drumul de acces, cu serpentine şi pante prin pădure, are farmecul lui, mai ales pentru biciclişti.

Ne oprim pentru înnoptat lângă Gărâna. Aici, în Dosul Semenicului, găsim loc de cort pe valea Pârâului Grădişte – cel care, împreuna cu Semenic şi Brebu, formează Trei Ape. Instalăm tabăra, sub privirile uşor alarmate ale vecinilor care vin să ne roage să nu punem muzică tare; ce-i drept, când vezi o maşină de Bucureşti, una de Dolj şi alta de Argeş care mai are şi „BEM” în număr, ai motive să-ţi faci griji. Ne spălăm în apa rece şi revigorantă a pârâului, apoi construim o vatră unde băieţii aprind focul. Scopul iniţial este frigerea unor cârnaţi, dar flăcările şi fumul au efect împotriva musculiţelor care ne-au înnebunit pe toţi mai puţin pe Grasu – deh, soi rău, ce să-i faci. Eu deja mă scarpin ca un câine râios. După cină fac o plimbare cu fetele până la locul unde se desfăşoară festivalul de jazz şi ochim reclama la o terasă din sat care se laudă cu ştrudele; imaginea de pe panou ne convinge că e locul ideal unde să începem dimineaţa.

Luni ne trezim relaxaţi şi fără graba ploilor, traseelor sau mai ştiu eu ce. Strângem tabăra, încărcăm totul în maşini şi facem o primă oprire în Gărâna. Ne plimbăm puţin pe strada principală, apoi ne instalăm unde altundeva decât la Gasthaus Cristl ce ne îmbie cu ditamai ştrudelele, plăcintă cu vişine, cafele şi bere nefiltrată. Că bine a zis cineva: obscen! Vlăduţ şi Livia fac cinste, aşa că le urăm aniversare fericită şi să continue să se suporte până la adânci bătrâneţi.

După o escală ulterioară şi foarte scurtă pe promontoriul de la Trei Ape, în cinstea copilăriei mele, o ţinem lungă spre Herculane de unde intrăm pe Valea Cernei. Iată o bună ocazie de a-mi reaminti că acesta este unul din drumurile mele preferate – printre cele mai frumoase văi ale ţării, unde se amestecă apa, pădurea, stâncile şi cerul; păcat însă că şoseaua este praf şi pulbere, ca şi staţiunea lui Hercule abia lăsată în urmă. Scopul acestui periplu este şi unul culinar, căci Grasu insistă că trebuie să ajungem „la oaie” – adică La Fântână, stâna ieşită pe şosea unde ne putem înfrupta cu bunătăţi ciobăneşti. E greu de ales, dar tocana de oaie este la îndemână: genial amestec de carne fragedă, zgârciuri şi seu, lângă care mămăliga şi mujdeiul se potrivesc de minune.

Cu burţile pline şi duhnind a usturoi, pornim spre casă prin Godeanu, Obârşia Cloşani şi Baia de Aramă. La final, concluzia este că eu nu mai merg în ture d-astea – păi n-am urcat cât am mâncat!

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

1 Response to Munţii Ţarcu şi împrejurimi

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.