Cu bicicleta de la Vama Veche la Şabla

An de an, de parcă n-aş şti deja, tot spun cu nelegitimă mirare: Vama s-a schimbat. Totuşi, de dimineaţă m-a întâmpinat o Vamă Veche cu iz retro, în care faleza, stâlpii construcţiilor din coastă, bărcile cu pânze şi marea zăceau alene, uitate de vreme, în jurul nisipului arămiu. Terre battue parisienne – a fost primul gând ce mi-a venit în minte, în al meu dor de Roland Garros. Apoi, ritmul sacadat şi puternic al unui proiect muzical pus parcă să se repete în buclă – de fapt altul la fiecare câteva minute, dar auditiv acelaşi – m-a lovit în plin şi mi-a amintit că Vămii Vechi i s-ar zice mai bine astăzi Vama Nouă; şi nou nu e întotdeauna de dorit, căci nu totul poate fi art nouveau, iar modernitatea nu este egală cu modernismul spaniol. Era deci cazul să-mi iau cele două roţi în spinare şi să pedalez spre locuri mai confortabile în inerţia lor faţă de contemporan.

Litoralul bulgăresc apropiat frontierei a rămas aşa cum îl ştiam, poate doar am schimbat puţin unghiul prin faptul că am pornit printre păduri, plaje pustii şi lanuri de orz. Salcâmii abia se mai cunoşteau cu mireasma lor cu tot, dar au lăsat loc socului şi sălcioarei sau, prin sate, trandafirilor şi mâinii Maicii Domnului. Totul împletit permanent cu aerul sărat şi miasmele dulci-amare ale algelor eşuate.

Le-am luat la rând, adăugând amintirilor feţe noi ale locurilor. Durankulak cu al său camping „comunist” Kosmos, lacul unde cormoranii caută cuiburi în stuf şi roiuri de ţânţari amestecate cu puf de păpădie. Pădurea deasă şi răcoroasă, plină de corturi între care stau aninate hamace, drumul străjuit de ciulini înfloriţi viole(n)t şi limba lungă de nisip ce formează plaja de la Krapeţ, pentru ca apoi să lase loc bărcilor pescăreşti şi năvoadelor ciungi. Crângul arid de pini, pe post de camping al izolatului Ezereţ, acolo unde din lanurile de cereale bătute de grindină ies hoarde de musculiţe, kamikaze gata să îţi acopere pielea. Faleza de la Şabla, cu scara din lemn ce coboară malul rupt, cu apa limpede unde algele tăinuiesc meduze, cu câini agili şi terase estivale ce încă dorm amorţite. Şoselele pline de gropi, colinele interminabile, cozile de la graniţă, norii înşelători şi soarele arid.

Toate au fost acolo, arhaice şi perene – familiarul reconfortant. Doar întoarcerea în Vama Veche m-a trezit brusc la realitate. Pentru că plajele nu mai au liber la corturi, trupurile goale ale nudiştilor nu se mai pot întinde după voie, bodegile nu se mai duelează în selecţii de muzica rock căci nu mai există nici bodegi, nici muzică rock. Boemul şi firescul abia de mai răsar pe ici pe colo. Măcar că n-a dispărut obiceiul chetei, iar fumătorii şi chefliii se întâlnesc încă la tot pasul – cât or mai avea voie să ceară „un leu de-o vodcă şi-un fum”.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Litoral and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

1 Response to Cu bicicleta de la Vama Veche la Şabla

  1. Pingback: NOTA BENE | Însemnări

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.