Lacrimi pentru un camping

Cele mai vechi amintiri clar conturate apar în jurul vârstei de trei ani şi vin din două locuri – alegerile părinţilor mei în ceea ce privea concediile. Unul este muntele, ilustrat prin zona de corturi din Plaiul Foii, celălalt marea gustată de pe plaja din Saturn. De ambele m-am desprins mai târziu, doar pentru a mă reapropia în felul meu de tânăr adult, cu alte preferinţe şi obiceiuri decât cele alor mei. Dacă la munte conta mai puţin unde dormeam, căci perindările se desfăşurau în multe locuri (Leaota şi Piatra Craiului cel mai des, dar nu lipseau Bucegii, Făgăraşul, Iezer-Păpuşa, Retezatul sau Apusenii), litoralul era sinonim cu Saturnul şi cu relaxantul său camping.

An de an, petreceam între o săptămână şi zece zile la mare. Programul zilnic era: trezit devreme, mic dejun în timp ce mama trăgea o cafea şi vreo două ţigări iar tata îşi făcea seriile de flotări, plajă şi bălăceală până înainte de miezul zilei, eventual vreo tură prin bazar, prânz gătit la aragazul de voiaj alimentat de două butelii roşii, relaxare de voie (de obicei somn, niscai joacă în timp ce ai mei se duelau la table sau rummy) sau aprovizionare la piaţa din Mangalia, plaja şi bălăceala de după-amiază, duş, gătit în ţinute de seară, luat cina în staţiune – de obicei la vreo terasa-restaurant cu muzică live, unde eu exersam ce învăţam la orele de gimnastică şi, fiind pe atunci un copil deloc timid, dansam toată seara în văzul lumii şi primeam la final bomboane sau ciocolată. Dacă se aliniau planetele, ajungeam o tură şi pe la Luna Parc, unde mă dădeam cu tata în montagne-russe de câte ori mă ţineau balamalele, sub privirile dezaprobatoare ale mamei; odată, când am mers doar noi două în vacanţă, s-a dat ea cu mine (adultul cel obligatoriu) şi apoi a ţinut-o greaţa toată seara de s-a jurat că nu mai repetă experienţa. Noaptea se încheia la cort, schimbat la un moment dat de ai mei dintr-unul relativ mic, triunghiular, în ditamai mastodontul care umplea tot portbagajul de pe plafonul Daciei, alături de masa de voiaj, scaunele extensibile şi şezlongul confortabil.

Chiar şi acum, după atâţia ani şi atâtea locuri vizitate (în ţară şi în afara ei), pot spune că la Saturn exista unul dintre cele mai faine campinguri de la malul mării pe care le-am văzut vreodată. Situat între intrarea în staţiune cu o planetă în mijlocul intersecţiei, Balta Mangaliei şi şoseaua care, în drum spre Venus, desparte plaja de un teren unde în fiecare an poposea circul de stat, campingul era de fapt o enormă pădurice de plopi. Acesta era marele său atu şi n-am mai găsit de atunci nimic asemănător pe litoralul românesc; fie că stau tot într-un loc organizat, fie că pun cortul direct pe plajă, odată cu răsăritul soarelui somnul meu se întrerupe brusc; şi nici cel de după-amiază nu prea e posibil, în căldura sufocantă de sub tendă.

Ei bine, în campingul din Saturn niciodată nu se întâmpla asta: dimineaţa luam micul dejun pe răcoare, la prânz făceam siesta pe răcoare, iar noaptea adormeam cu un amestec între foşnitul coroanelor bogate şi orăcăitul brotacilor de pe baltă.

De când mă ştiu, am mers acolo cu ai mei cu cortul; de altfel, cea mai mare parte a campingului era destinată corturilor, dar existau şi duplexuri de căsuţe, precum şi vile de mici dimensiuni, dar bine dotate, acestea din urmă fiind rezervate strict minerilor. Nenumăratele alei erau luminate cu felinare stradale, iar în multe locuri se aflau panouri electrice unde puteai alimenta mici electrocasnice de voiaj. Grupurile sanitare erau şi ele dese, mari, curate, cu multe duşuri, toalete, chiuvete, locuri de spălat pe picioare după plajă sau de spălat vasele; cel mai probabil, apa caldă la „porţie” o aveam datorită cadrelor din ciment ce ţineau ţevile la soare. Anexele nu se ridicau la modernitatea campingurilor pe care le-am văzut ulterior în Grecia sau Italia, dar pentru anii aceia şi nivelul nostru de cunoaştere era mai mult decât confortabil. Însă, indiferent de existenţa acestor facilităţi, campingul de la Saturn n-ar fi fost campingul de la Saturn fără acea binefăcătoare umbră în zilele toride de vară.

Terminasem de curând facultatea când, cazată fiind în 2 Mai, am făcut o vizită în Mangalia şi Saturn. Inevitabil, am luat la rând locurile care mi-au marcat copilăria – bazarul kitschos, complexul comunist cu poştă şi magazine universale, terenurile de mini-golf, plaja lată şi – evident – campingul meu drag. Veneam dinspre plajă, aşa că am încercat „abordarea” secundară: dinspre balta cu stuf şi broaşte, acolo unde ştiam că exista o gaură în gard tocmai pentru a oferi o scurtătură la faleză. Cum am trecut în interiorul gardului, mi-am dat seama că totul dimprejur era părăsit – panourile electrice dezafectate, grupurile sanitare în paragină, o parte din plopi cu crengile rupte… N-am făcut decât câţiva paşi până să mă repereze un paznic. I-am spus că ştiam că acolo era un camping şi am venit să văd ce părţi mai sunt deschise turiştilor. Mi-a răspuns sec că am intrat pe proprietate privată, iar campingul a fost desfiinţat.

Am făcut cale-ntoarsă, am ocolit pe la şosea şi m-am apropiat de intrarea principală, acolo unde pe vremuri se înălţa un restaurant flancat din toate părţile de tufe cu regina-nopţii de un parfum ameţitor, iar vizavi de el se afla recepţia cu pereţi din piatră aparentă. Cumva, speram că doar zona dinspre baltă a fost desprinsă de camping, iar restul funcţionează la capacitate redusă. Aşa şi avea logică, ţinând cont că în perimetru nu se aflau doar locurile de corturi, ci atâtea spaţii de cazare în bungalouri şi vile – nu era păcat ca proprietarul să nu profite de ele?

Ei bine, paznicul nu mă minţise. Restaurantul tăcea părăsit, cu zidurile crăpate şi geamurile sparte, recepţia se transformase în ruină, iar regina-nopţii dispăruse demult. Am putut face câţiva paşi dincolo de poartă, dar nici n-a fost nevoie de mai mult să-mi dau seama că din tot ce ştiam eu numai plopii rămăseseră – şi nici aceia toţi, căci umbra deasă pe care mi-o aminteam lăsa acum loc multor zone arse de soare.

Am stat, am privit în jur, m-am mai apropiat o dată de recepţie şi apoi… Apoi am izbucnit într-un plâns de sărea cămaşa de pe mine. Zău, jeleam ca la mort. Plângeam şi nu mă mai puteam opri, cu un gust amar în gură şi o deznădejde de parcă aflasem că a doua zi venea sfârşitul lumii. Plângeam şi simţeam aşa, o ruşine – cum să plâng eu după dispariţia unui loc, a ceva neînsufleţit, când există tragedii adevărate pe lumea asta? Ce nu-mi dădeam eu seama atunci, în toiul jelaniei, e că de fapt era şi aceea o tragedie adevărată – tragedia amintirilor mele. Cumva, cu imaginea acelui camping răpus de indiferenţă şi distrugere, a murit o parte însemnată a copilăriei mele.

Corturile, viluţele, recepţia cu piatră aparentă şi rapane înşirate pe sfoară, tufele de regina-nopţii, băile şi panourile electrice, aleile late cât să intre o maşină pe rând, gaura din gard prin care ieşeam să prind broaşte, aleea-scurtătură spre plajă, terenul viran destinat circului – toate acestea conturau amintiri din cele mai plăcute care mi-au definit copilăria. Am crescut cumva între munte şi mare, iar marea nu însemna doar plajă, nisip şi plimbări de seară pe faleză, ci şi campingul viu, colorat, gălăgios şi umbrit de plopi. Campingul meu a rămas acum doar în amintire, ca o dovadă că viaţa trece cu repeziciune, iar copilăria mea începe să se stingă precum toate acele locuri ale sale ce nu mai există. Poate că nu am plâns cu totul degeaba atunci, chiar dacă nu am ştiut-o.

P.S.: Hărţile online spun că acum s-ar afla acolo ceva numit „Bungalow Delta”. Dacă ajungeţi pe Strada Lavrion, la scurt timp după stâlpul cu planeta şi inelele sale în direcţia Venus, ziceţi-mi şi mie dacă există cu adevărat ceva acolo, pe stânga. Nu de alta, dar pe mine nu mă mai lasă inima să trec.

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in General, Litoral and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.