Munţii Piatra Craiului

Pentru mine, Piatra Craiului reprezintă una dintre cele mai vechi amintiri ale copilăriei – creasta, poienile, cabanele de pe vremuri. Am revenit acolo iar şi iar, din diverse unghiuri şi pe poteci diferite, la drumeţie sau alergare, iarnă sau vară. Cred că n-a trecut an din ultima decadă când să nu fi fost vreodată în Crai. Cu toate acestea, nu-mi amintesc să fi cunoscut vreodată acea parte a sa numită „coadă” – extremitatea dinspre Podu Dâmboviţei. Poate că, în copilărie, să fi ajuns pe acolo, dar memoria mea conştientă nu are nicio pagină despre ceea ce se coboară domol din Şaua Funduri.

Iată însă că ajung acum, într-un moment oarecum mohorât al anului, când frunza s-a dus, dar zăpada încă nu a acoperit locurile. Chiar şi aşa, văduvit de culoare şi abandonat în macularea amorţirii dintre anotimpuri, Craiul şi vecinătăţile sale au un farmec aparte. Traseul nu este cine ştie ce, nici ca efort, nici ca altitudini, dar deschide câteva ferestre extrem de frumoase.

Punctul roşu porneşte de la Podu Dâmboviței (800 m) şi urmează cea mai domoală parte a crestei principale a Pietrei Craiului: urcă pe Vârful Plăic (1065 m) şi pe deasupra Văii Ancului, lasă în urmă Stana Plaiu, apoi merge pe sub Vârful Plaiul Mare (1172 m) şi Vârful Pietricelei (1279 m) până la obârşia Văii Ulucilor. Este primul loc deschis către împrejurimile stâncoase, generos punct de belvedere.

De aici, panta devine ceva mai abruptă în timp ce trece peste Muchia Frumoasei spre Stâna Zăpodie, iar din Şaua Sub Pietricică (1241 m) poteca se ţine de Culmea Prepeleacului şi Culmea Stânelor, în cel mai susţinut sector al acestui scurt traseu. Odată îmblânzit urcuşul, cărarea depăşeşte Valea Peşterii şi locul numit La Padina Florichii, pentru a ajunge în Poiana Pietricica, acolo unde începe Valea Vopselelor. Poiana largă, gravitând în jurul Stânei Pietricica, oferă o superbă perspectivă asupra lamei calcaroase a Craiului şi te îndeamnă să-ţi faci planuri ca, poate curând, să atingi acele înălţimi zimţate. Acum însă rămâi să-ţi tragi sufletul la stână şi să te pregăteşti de cale-ntoarsă.

Paşii sunt aceiaşi până dincolo de Muchia Frumoasei, pentru ca acolo triunghiul roşu să ofere o variantă scurtă de coborâre în Cheile Dâmbovicioarei. Traseul începe cu încă o perspectivă, din alt unghi, a crestei iţite pe deasupra pădurilor desfrunzite, apoi urmează rapid Valea Ulucilor, pe sub Stâna Vopselelor. Punctul final îl reprezintă drumul străjuit de livezi şi fâneţe ce dă la Izvoarele din Plai, oprit brusc în Dâmbovicioara (900 m). Iată descrierea unei zile foarte leneşe în Coada Pietrei Craiului, dar nu lipsită de frumuseţea unui masiv extrem de drag mie.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.