Abrupt de „avarie”: Valea Seacă dintre Clăi, Valea Gălbinele (Munţii Bucegi)

Pe scurt, datele problemei: eu, Claudiu, weekend liber cu vreme mai mult decât decentă, dor aprins de stâncă, JolieFille cu alternatorul proaspăt decedat, zero bilete de tren spre Braşov, amestec de frustrare şi speranţă, maşină de ocazie cu plecare târzie, o oră jumate între Breaza şi Comarnic, cazare cu zilele încurcate. Iată cum sâmbătă, în loc de Brâul Portiţei pe care Claudiu mi l-a descris ca extrem de frumos, ajungem să luăm o altfel de decizie – ceva muuult mai scurt, căci abia la ora 13:30 putem părăsi asfaltul din Buşteni (850 m). Nu-s foarte multe variante, dar dintre trei „Comori” alegem Seaca dintre Clăi – un 1B cu avantajul altitudinii maxime reduse şi finalizării în siguranţă la frontală. Am mai parcurs-o, dar udă şi un pic la mixt, în grup mare de învăţăcei, aşa că totuşi voi avea parte de ceva diferit.

O luăm deci grăbiţi pe Jepii Mari şi, cam după jumătate de oră, prima vale pe dreapta a noastră este; eu aş rata-o cu brio, dar măcar acum observ marcajul pătrat de parc de pe trunchiul unui arbore. E drept, la o privire mai atentă potecuţa este clară şi ne duce paşii în sus cu o prefăcută grijă, pentru că în scurt timp zona se transformă într-un hăţiş de ierburi între care urzicile sunt puse pe treabă. Din fericire, această abundenţă vegetală nu durează mult şi lasă loc stâncii. Şi aceasta ne va însoţi în următoarele patru ceasuri, cât ne ia să ajungem în Şaua dintre Clăi (1825 m). Foarte multe nu am de spus; Seaca dintre Clăi este una dintre cele mai uşoare văi clasificate 1B, cu săritori abordabile mai ales de când unii au considerat necesar să înfigă „vreascuri” pe post de scări. Pitoanele de rapel sunt scoase în evidenţă prin vopsea roşie, iar în câteva locuri mai apare vreo săgeată rătăcită. Ar mai fi de menţionat capra neagră căreia i se rupe de noi, săritoarea cu fereastră (şi ce ditamai cadrul la ea!) şi, la modul general, căţărarea plăcută şi lejeră pe această vale. Da, e o vale faină şi numai bună să duci pe ea pe cineva aflat la început de drum într-ale abruptului, mai ales când este aşa uscată ca acum.

În şa luăm decizia – neinspirată, de altfel – să mai profităm puţin de vremea bună cu o incursiune pe Clăiţa. Sau să fie de fapt Claia Mare? Nici nu mai ştiu, toponimele şi hărţile mentale se pierd repede într-un jnepeniş descurajant, care, odată ajunşi într-un punct mai înalt cu puţină vizibilitate, ne face să ne întoarcem cam după două treimi de traseu. Ne simţim un pic luaţi de fraieri, dar nu avem timp să reflectăm asupra frustrărilor şi îi dăm pe Brâul lui Răducu (sau Brâul Mare al Jepilor), pe sub Creasta cu Zâmbri. Prima idee ar fi să coborâm pe Comorile Clăii, asumându-ne rapelurile de mai jos, dar până acolo trebuie să trecem peste un grohotiş instabil, abrupt şi înşelător de mai că nu-ţi vine să-l iei sub bocanc. De fapt, chiar nu ne vine şi continuăm pe brâu până în traseul marcat al Jepilor Mari, astfel că a cărat degeaba Claudiu coarda toată ziua. De acum, tot ce mai avem este să-i dăm fără oprire la vale, că mult mai e până în Buşteni. Ieşim la liman pe la ora 20:45, ca un făcut împreună cu luna de un portocaliu strălucitor ce încheie ziua.

Nici duminică nu plecăm prea devreme în traseu, de data aceasta din cauza noastră, aşa că planul iniţial de Hornul Coamei stă deja sub semnul întrebării când, la ora 9, îi dăm în sus pe Plaiul Munticelul. Nu ne abatem şi nu ne oprim până nu traversăm Valea Coştilei, după care ne permitem un moment de pauză la Refugiul Coştila (1690 m). Ceasurile tocmai ce se fac 11 când pornim pe Coştila spre Crucea lui Nicolae Maxim, pentru ca repede s-o luăm în dreapta, acolo unde Ţancul Ascuţit delimitează văile. Cotim stânga pe sub el, apoi tot înainte până când poteca se bifurcă; continuarea tot în faţă duce pe frumoasa Creastă Coştila-Gălbinele, în timp ce desprinderea la dreapta, mult mai bătută, trece pe deasupra unui arbore ce a rupt malul, coboară pe câteva trepte scobite în stâncă şi prevăzute cu lanţ, apoi lasă în urmă Crucea lui Ion Barbu chiar în locul unde pătrunde în firul principal al Văii Gălbinele.

Indiferent că facem sau nu Hornul Coamei, Gălbinele tot trebuie urcată, aşa că-i dăm cu sârg în sus. Nici pe aici nu am ajuns pe vreme uscată, complet lipsită de zăpadă, aşa că mă bucur de „premieră”. Deşi considerabil mai scurtă decât cea de ieri, valea de astăzi este sensibil mai dificilă, chiar dacă păstrează aceeaşi cotaţie. Conglomeratul este mai friabil, panta parcă uşor mai susţinută, iar săritorile mai solicitante – în special ultima unde îmi adun tot curajul s-o urc totuşi la liber. De la ea până la grota numită cu afecţiune Hotel Gălbinele nu mai avem mult, iar la ora 13:15 facem pauză în buza lui. Admirăm impunătorul Perete al Gălbinelelor cu fisura omonimă, dar mai ales Hornul Coamei, înălţat mândru în faţa noastră şi pierdut undeva sus, în ceaţă. Vorba lui Claudiu, starea de spirit nu-i chiar cea prielnică pentru horn, s-a făcut şi târziu, aşa că abandonăm „proiectul” zilei.

Facem dreapta spre Strunga Colţilor (2090 m), loc de sub care pornim în jos pe firul secundar al Gălbinelelor; pe acesta l-am mai coborât vara şi ştiu deja cât de neplăcut e în partea superioară unde simţi că fiecare petec de pământ fuge de sub sau cu tine. Sporim atenţia şi ne îndreptăm spre primul punct de rapel; această săritoare merge coborâtă şi fără siguranţă corzii, dar dacă tot o avem şi mai jos chiar va trebui folosită îi facem inaugurarea pentru a nu mai pierde timpul. Urmează alte două săritori coborâte în rapel, a doua fiind cea „mare”, cu bolovan încastrat în culoarul îngustat de pereţi, sub care s-ar afla o asigurare intermediară; nu avem nevoie de ea şi-i dăm până pe pragul de la final. Ultimul punct de rapel îl ignorăm, căci săritoarea se coboară relativ uşor prin stânga, plus o traversare în dreapta. De acum putem strânge coarda, căci poteca ce vine din Hornul dintre Fire ne spune că am încheiat alunecările pe sfoară.

Continuarea până înapoi în firul principal se face într-o succesiune de jnepeni, stâncă şi grohotiş prăfos, aşa că abia aştept să mă revăd în vadul plin de bolovani mari, stabili şi de încredere. De aici reluăm drumul parcurs în prima parte a zilei, care ne scoate înapoi la Refugiul Coştila în jur de ora 17:30. Între timp Claudiu a rezolvat cu transportul de întoarcere, însă cei care ne iau – Mihaela şi Cosmin – sunt atârnaţi pe undeva pe vreun perete din zonă. Între a-i aştepta jos în Buşteni şi a mai rămâne o vreme la refugiu, alegem a doua variantă mai ales că acum locul este pustiu. Ne întindem pe unul din priciuri, mai stăm puţin de vorbă şi… adormim lemn până apar primii căţărători întorşi din trasee. Se întorc şi cei doi pe care-i aşteptăm, dar cunoscând situaţia traficului din Valea Prahovei n-are sens să ne grăbim la vale. Astfel se face că ajungem la maşină în lumina frontalelor, iar pe drum adormim pe rând… sper eu că mai puţin Cosmin.

N-a fost ceea ce doream şi ni s-a confirmat că socoteala de-acasă nu se potriveşte mereu cu cea din târg, chiar şi când vremea este frumoasă la munte; sau că dacă vrei să-l faci pe Dumnezeu să zâmbească spune-i planurile tale. Dar măcar de ceva-ceva abrupt tot am avut parte.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Abrupt de „avarie”: Valea Seacă dintre Clăi, Valea Gălbinele (Munţii Bucegi)

  1. Andrei Badea says:

    După cum povestește Nestor Urechea, Clăița e pierdută printre faldurile rochiei de brazi a Clăii Mari. Un pic spre vest se înalță Claia Mică, adesea confundată în literatură cu cea descrisă anterior.

    Cel mai probabil, voi ați căutat s-ajungeți pe Claia Mare, vârful proeminent și izolat văzut din Bușteni, accesibil după un parcurs obositor prin jnepeni din Șaua Clăii.

    • mad says:

      Am cautat, da’ n-am avut rabdare sa gasim. 🙂 Bine ca n-am incercat-o pe asta cu faldurile rochiei… aia mai lipsea, sa ne bagam sub jupa cucoanei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.