Cindrel – muntele unde aerul este albastru

Pândeam demult o tură a lui Dumi, de preferat în Şureanu – masiv în care n-am ajuns niciodată, indiferent de anotimp. S-a nimerit să fie însă o nouă vizită a cunoştinţelor mele mai vechi, Munţii Cindrel, pe care i-am văzut şi vara şi iarnă, deci ştiu la ce să mă aştept. Într-un fel, cam asta îmi dă curaj să mă înscriu, nefiind altfel încă foarte sigură de capacitatea mea de efort. Ceva nou, totuşi? Ei bine, da: rachetele de zăpadă. Ninsorile recente şi experienţele trecute din aceeaşi zonă ne fac pe cei care nu avem să închiriem câte o pereche; nu-i greutate de neglijat, dar primează în lupta cu nămeţii anticipaţi.

Un grup numeros adunat din toate colţurile ţării şi echipat până-n dinţi porneşte deci sâmbătă la ora 11:30 din Păltiniş (1443 m), însoţit de soare şi o temperatură plăcută. Urmăm triunghiul roşu pe forestierul de după staţia de telescaun, dincolo de cantonul din Grădina Onceşti (1635 m). În Poiana Muncel (1657 m), unde triunghiul coboară spre Gâtul Berbecului, ne aşteaptă la un ceas de la plecare banda roşie cu a sa urcare lină spre dreapta, mai întâi prin pădure, apoi prin golul alpin de sub Vârful Bătrâna (1911 m) unde punem rachetele de zăpadă. De acum avem parte de un soare puternic şi un senin cristalin deasupra mărilor joase de nori ce plutesc pe Muntele Conţu, astfel că vom regăsi permanent alături spectacolul ireal al Făgăraşului, cu proeminentele vârfuri Negoiu şi Vânătoarea lui Buteanu. În acelaşi timp, în faţă ne invită Cindrelul pe de-o parte şi Munţii Lotrului cu Negovean şi Ştefelşti pe cealaltă. Şi totul, absolut totul, respiră a albastru.

Urmăm curba de nivel pentru puţin timp şi întâlnim crucea roşie venită ca traseu alternativ din Păltiniş prin Poiana Găujoara. Coborârea scurtă ceva mai jos de Şaua Bătrâna (1850 m) se continuă cu o altă pantă descendentă până în Şaua Rozdeşti (1826 m). De aici avem de urcat mai susţinut pe Vârful Rozdeşti (1952 m), pentru a ne răsplăti cu cea mai lungă pauză de odihnă a zilei, la ceasurile 15. O nouă coborâre lejeră ne duce în Şaua Şerbănei (1870 m), unde crucea roşie o ia la dreapta spre Cantonul Niculeşti; nici noi nu mai păşim prea mult timp pe bandă roşie, căci în curând părăsim culmea principală spre stânga, alături de punctul roşu de sub Vârful Niculeşti (2035 m). În ultima vreme, razele ce scapătă spre asfinţit au îmbrăcat culmile în aur şi văile în văluri transparente; mai ales trecerea spre Munţii Lotrului, Şaua Ştefleşti, pare desprinsă dnitr-un basm uitat. Dar acum e momentul când începe să ne înconjoare ceaţa albăstruie, aşa că cei ce nutream diverse gânduri temerare renunţăm la alte „ascensiuni” pe ziua de azi. Coborâm în diagonala muntelui, traversăm Pârâul Cânaia şi ne oprim într-un final pe pragul Refugiului Cânaia (1760 m) la ora 17.

Ne descotorosim cât putem de repede de rachete, mulţumiţi însă de contribuţia lor mai ales în prima parte a traseului, până pe Vârful Rozdeşti; lăsăm bagajele în camere şi ne înfigem în sala de mese unde abia aşteptăm ca Doru – primitoarea noastră gazdă – să aducă tuciurile cu ciorbă. Tare bine intră lichidul fierbinte, mai ales că spre sfârşit de zi frigul, foamea şi oboseala nu fac casă bună. Lumea e cu chef de vorbă de şi de pahar, numai că eu nu mă ridic la înălţimea aşteptărilor pentru că mă biruie somnul. Patul moale şi cald îmi uşurează decizia, ca şi ora matinală a zilei de mâine când avem planificată trezirea.

Duminică, la puţin peste ceasurile 5:30, cei care dorim să urcăm pe vârf suntem gata echipaţi. Lăsăm în urmă Refugiul Cânaia pe întuneric şi constatăm că e înnorat, dar plafonul nebulos stă foarte sus. Nu avem parte de vânt sau ceaţă, aşa că nu ne împiedică nimic să îi dăm bătaie pe punctul albastru din coasta de sub Vârful Cânaia (2057 m). Urcarea accentuată este aproape continuă până în Şaua Cânaia (2020 m), când începe să se crape de ziuă albastră; acolo panta se îmblânzeşte puţin pentru a se relua mai departe, până pe Vârful Cindrel (2244 m) prelungit cu Platoul Diavolului. Folosim şi acum rachetele de zăpadă, pentru orice eventualitate, deşi în timp ce trag de ele la deal mi se pare că mult mai utili – şi uşori – ar fi colţarii; este însă prea frig pentru a face acum schimbarea. La ora 6:30, odată cu primele gene de lumină, facem şi noi un scurt popas lângă crucile de pe înălţimea maximă a Cindrelului.

Stăm foarte puţin să admirăm peisajul zugrăvit de zorii înnoraţi, întrucât gerul îşi face simţită prezenţa chiar şi în lipsa vântului. Bine că nu s-au adeverit presimţirile de vifor… Acelaşi ger albastru face însă ca depărtările să fie clare, chiar dacă bolta nu-i suficient de senină încât să admirăm răsăritul propriu-zis. Panorama largă ce se deschide în jurul nostru este de o frumuseţe deosebită, aşa cum culmile şi crestele se întrepătrund cu văile înnegurate – Făgăraş, Lotrului, Şureanu, Parâng, Retezat, Apuseni sunt toţi acolo, parcă numai pentru noi.

Cu respiraţia îngheţată, ne angajăm în coborâre pe aproape aceleaşi urme. Facem o mică oprire în buza Rezervaţiei Iezerele Cindrelului, de unde se ghiceşte suprafaţa ascunsă a Iezerului Mare, apoi îi tot dăm în jos spre refugiu, unde ne oprim la ora 8. Între timp s-au trezit şi ceilalţi, numai bine pentru un mic dejun îndestulător.

Sătui, ne pregătim de calea întoarsă către maşini. Ne echipăm din nou cu rachetele de zăpadă căci ştim că vom avea nevoie de ele mai încolo şi, la ora 10:30, părăsim primitorul Refugiu Cânaia într-un amestec de soare şi ceţuri subţiri, albastru-aurii, ce devin uneori orbitoare. Urmăm exact acelaşi drum pe care am sosit ieri, întovărăşiţi de punct roşu, bandă roşie şi triunghi roşu, dar şi de peisaje unde nu ştii când se termină iarna şi când începe irealul. Traseul ni se încheie în Păltiniş, la ceasurile 14:30, unde intrăm pe o negură deasă, neprietenoasă, ce ne înconjoară cu un frig pătrunzător atât de contrastant cu căldura de la înălţime. Ne strângem aproape toţi la masă la Dumbrava Sibiului, apoi pornim fiecare spre casa din câte un cotlon al ţării.

Este a treia sau a patra oară când vizitez aceste locuri şi mi-am amintit de ce simt nevoia să revin. Lipsit de stânci agresive şi pereţi colţoşii, Cindrelul te poartă de-a lungul pantelor sale domoale prin minunata galerile fotografică a masivelor din jor.

Fotografii

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.