De ziua mea în Prejba (Munţii Lotrului)

Dacă anii trecuţi mi-am stors mintea să găsesc o cabană unde să-mi serbez ziua şi, de câteva ori, am renunţat din lipsă de idei sau opţiuni, anul acesta m-a lovit: da’ de ce cabană?! Cortul ce are? La final de septembrie, ar trebui să fie încă o cazare viabilă. Şi aşa mi-am amintit eu că anul trecut aş fi vrut să merg la Prejba, dar salvamontiştii din Sibiu mi-au confirmat pe atunci bănuielile: cabana era dezafectată şi degradată. Cum deja mă hotărâsem pentru cort, am decis: Prejba să fie, cu sau fără cabană. Am căutat variante de transport şi, în funcţie de ele, traseele abordabile, apoi am dat sfoară-n ţară că am nevoie de ajutor la căratul sticlelor de vin până în coama secundară a Munţilor Lotrului.

Urma să plecăm cu două maşini din Bucureşti sâmbătă în zori, însă cum socoteala de-acasă nu se potriveşte mereu cu cea din târg mă trezesc că trebuie cumva să încăpem şase oameni într-un singur autoturism, iar pentru varianta trenului este deja mult prea târziu. Nu am decât două soluţii: anulez tura şi le încurc programul celor câţiva prieteni care vor să bea alături de mine sau îi cer soacră-mii maşina. Deşi mi-a zis cu mai multe ocazii cum că ar fi cazul s-o iau, îmi vine greu să mă încumet la drum aşa lung singurul şofer din maşină, plus că pentru asta trebuie să ascult o întreagă morală. Cu aspectul din urmă mă descurc eu până la urmă (tac şi-nghit de dragul turei), cât despre drum îmi spun că trebuie să fiu relaxată şi dacă ies din Bucureşti începe partea frumoasă şi relaxantă a condusului.

Iată deci că sâmbătă pornim la drum – eu la volan cu Paul şi Cos alături de mine, în celălalt autoturism se află Bogdan, Cristina V şi Cristina B, iar din Cluj urmează să ni se alăture Pancu. Cum s-ar zice, nu am de ales şi „rup pisica”, adică o ţin lungă de la Bucureşti pe autostradă, apoi Dealu Negru, Valea Oltului şi la final stânga prin Tălmaciu. Lucrurile nu se dovedesc chiar atât de grele, pasagerii încep să se relaxeze, iar Bogdan are grijă să-mi stea în faţă, să-mi impună un ritm şi să dea cu semnalul preventiv. Urmează drumul pitoresc de pe Valea Sadului, pe străduţele din Sadu atât de înguste încât ai impresia că intri la oameni în casă, pentru ca la Masa Verde (546 m) să improvizăm o parcare pe malul Râului Sadu, vizavi de versantul numit Faţa Râului.

Ne pregătim de drum, repartizăm băutura în rucsaci şi pe la 11:30 pornim în sus pe triunghi albastru printre Gruiul Lazului şi Dealul Babeşului. De fapt, urmăm marcajul şi nu prea, întrucât suntem furaţi de drumul cândva forestier, acum tasat şi bine întreţinut, ce intersectează meandrele Pârâului Juvărţ împreună cu o serie de borne kilometrice, rigole şi însemne rutiere; se spune că urmează a se construi o pârtie de schi, iar noua cale de acces va duce până sub Vârful Prejba.

După un ceas, dăm de confluenţa cu Pârâul Juverţelul în Poiana Prânzului, loc în care poteca părăseşte definitiv drumul sătesc şi întră în pădurea deasă ce se întinde între Valea Plaiului şi Muntele Muma. În prima parte, panta este abruptă, după cum o impun şleaurile adânci lăsate de TAF-uri, ca nişte răni încă supurânde în trupul muntelui. Înclinaţia, noroiul şi amestecul de lespezi tăiate cu frunzele toamnei fac înaintarea greoaie şi nu prea plăcută. Lucrurile se schimbă când forestierele se îngustează şi devin cărări, mai molcome în şerpuirea lor spre poienile de sus de tot.

La acestea ajungem prima dată la ora 15, când codrul se desface în pajişti alpine, iar cărarea urmează curba de nivel ce începe din coasta Vârfului Muma (1620 m) şi continuă pe sub Vârful Greşilor (1576 m). Nu petrecem prea mult timp aici, însă apucăm să observăm atmosfera înnorată şi plumburie, precum şi puzderia de omizi negre-portocalii, enorme şi păroase; mă gândesc că aşa cum noi nu vom vedea apusul sau răsăritul superbe cu care poate fi binecuvântat drumeţul aflat pe Vârful Prejba, nici ele nu vor mai apuca să-şi desfacă efemerele aripi de fluture.

Reintrăm în pădure pe un fost drum forestier, cu aspect mult mai prietenos decât cele pornite din Poiana Prânzului. Acesta urcă uşor pe unul dintre versanţii Gruiului Greşilor, pentru ca la capătul lui să se afle ultima ieşire în golul alpin – unirea cu banda albastră ce parcurge în întregime Culmea Prejbei, picior secundar al Munţilor Lotrului. Este ora 16 şi de acum panta se domoleşte şi mai mult, în timp ce lasă în urmă punctul numit La Cruce (1695 m) – locul uneia dintre cele mai mari catastrofe aviatice din România, prăbuşirea avionului cu patruzeci şi doi de pasageri de la finele lui 1974. Constat cu uimire faptul că enorma cruce pe care o ştiam, vizibilă de hăt departe, a fost înlocuită de una mult mai mică, lipită de o băncuţă şi o masă.

De aici nu mai avem mult, aşa că cei care nu suntem obosiţi facem un scurt detur până pe Vârful Prejba (1745 m), aflat în afara traseului efectiv. Presimţirile îmi sunt confirmate: din cauza norilor joşi, nu se vede mai nimic din panorama deosebită care se desfăşoară de obicei aici, iar falnicul Făgăraş parcă nici n-ar exista. Ne consolăm însă cu tufele dese prin care mai găsim afine mari şi necongelate, iar merişoarele sunt numai bune – multe şi dulci-acrişoare. Ceasurile tocmai se fac 16:30 când coborâm la Cabana Prejba (1630 m), sau mai bine zis la construcţia ruinată a fostului adăpost montan din coasta Culmii Vaca. Nu pot să nu deplâng starea în care a ajuns această construcţie atât de frumoasă şi ridicată în aşa colţ de rai.

Căutăm primprejur loc de cort, pentru că în apropierea zidurilor nu e nici încântător, nici sigur şi găsim până la urmă un prag înierbat şi încăpător chiar lângă Izvorul Vacii. Ideal spaţiu pentru cele patru corturi care se înalţă rapid, nu de alta dar avem lucruri mai importante de făcut: o cină de preferat caldă, urmată de vin, fursecuri şi un cer senin cu o puzderie de stele. Nu-i de mirare că, odată cu seara, se lasă şi frigul cu repeziciune, fapt care mă determină să mă refugiez în căldura sacului de dormit. De-a lungul nopţii însă, în special datorită lui Paul care umple aproape tot spaţiul din cort, aerul se încălzeşte şi încep să ies din sac. Abia dimineaţa îmi dau seama că prognoza meteo, care a anunţat temperaturi negative peste noapte, a avut dreptate: apa lăsată în ibric de cu seară a făcut o pojghiţă serioasă de gheaţă la suprafaţă, sub forma unui disc gros şi solid – compact disc, nu alta.

Trezirea este anevoioasă, mai ales pentru cei care au lungit-o aseară. Totuşi, învioraţi de rarele raze de soare ce apucă să străpungă plafonul de nori, reuşim să fim gata de drum în jur de ceasurile 11. Azi vom urma un singur marcaj, ce pare a fi la fel de bine refăcut ca şi cele de ieri – crucea roşie care urcă scurt, înapoi în culmea Muntelui Prejba, pentru ca apoi să-i dea cu avânt la vale. Din golul alpin intră pentru scurt timp în pădure, unde panta se scurge abrupt până într-o nebănuită curbă de nivel. Aceasta ne poartă uşurel afară din codru, în Poiana Prislop, unde marcajul coteşte brusc la stânga şi îşi reia panta înclinată spre următoarea lizieră. Reintrăm deci în pădure pe lângă construcţia unei stâne, după care trebuie să fim atenţi la virajul făcut de potecă, din nou la stânga. De acum lucrurile sunt clare, în timp ce traseul urmează de fapt drumurile forestiere ce-i dau în jos pe Plaiul Văreţelor şi Plaiul Lacului.

Deja avem impresia că nu am urcat ieri atât cât coborâm azi, ceea ce-i evident o iluzie, însă asta ne dă o idee despre efortul pe care l-am fi făcut dacă abordam invers tura. Ieşim scurt într-un luminiş unde observăm capcana pentru mistreţ şi adăpostul de pândar aferent, apoi continuăm prin pădurea deasă ce acoperă cumpănă între Pârâul Lacul şi Pârâul Obreşti. Din când în când, arborii se desfac şi lasă vederii pitoreasca Vale a Sadului, sinuoasă printre dealurile încă verzi şi pierdută apoi în podişul ce înconjoară Sibiul. Serpentinele din continuarea potecii reprezintă în mod clar cea mai abruptă porţiune a traseului, care din fericire nu mai durează mult; de dincolo de un ultim fost forestier, transformat acum într-un şanţ enorm, se aud lătrături furioase şi iată-ne la capătul potecii, acolo unde aceasta porneşte din şoseaua de pe Valea Sadului (570 m), la confluenţa cu Valea Luntrei.

Este ora 13:30 şi mai avem de mers jumătate de ceas, cât timp străbatem cei trei kilometri de asfalt rămaşi. Ne răcorim la izvorul aflat lângă intrarea în traseu, apoi o luăm la pas pe lângă rugi de mure, păstrăvării şi oameni ieşiţi la iarbă verde, într-un soare care n-a vrut mai deloc să ne încânte pe înălţimi. Ajunşi la maşini, ne despărţim de Pancu şi începem lungul drum spre Bucureşti, extrem de aglomerat în această duminică după-amiază. Propun să facem deja tradiţionala oprire pentru masă la D’Amici, pe centura Râmnicului Vâlcea, apoi continuăm spre casă, prin îmbulzeala rutieră şi o ploaie tot mai deasă, ocazie cu care-mi amintesc că luneta are ştergătorul rupt. Inevitabil, ne prinde şi noaptea, însă constat încă o dată că îmi place mai mult să conduc pe întuneric, mai ales cât sunt pe autostradă. În capitală, cum era de aşteptat, mare haos, însă reuşesc să-l livrez pe Cos în Colentina, iar apoi să nimeresc singurul loc de parcare din faţa blocului meu.

Ce să zic de final? Am reuşit încă o dată să încropesc de-o mică petrecere pe munte de ziua mea. Chiar dacă vremea nu s-a ridicat la potenţialul panoramic al Prejbei, trebuie să recunosc faptul că am avut totuşi noroc de timp prielnic. Cel mai important însă m-am bucurat de prezenţa celor care şi-au dorit să petreacă acest sfârşit de săptămână alături de mine – le mulţumesc pentru asta şi pentru cadourile pe care mi le-au oferit. Le mulţumesc şi celor de care ştiu că le-ar fi plăcut să vină, dar, dintr-un motiv sau altul, n-au avut cum şi aş vrea să le pot promite că vor avea această ocazie la anul. Cine ştie, om trăi şi-o vedea…

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s