Florii la Marea Neagră

O ocazie precum Floriile, invariabil înaintea deschiderii sezonului data de 1 mai, este ideală pentru a constat că litoralul Mării Negre nu înseamnă numai staţiuni pline de forfotă, plaje acoperite de „hălci de carne” puse la rumenit (expresia am reţinut-o dintr-o ecranizare după Agatha Christie), bălăceală în talazuri de un verde cald, boemie doimaistă, metale motoriste vamaiote sau flori de Balcic. Ce-i drept, asta înseamnă ca nu te poţi îndulci cu clătitele deja celebre din Vama Veche, ilegal de savuroase, nici cu bucătăria de primă mână din terasa cu copac La Petya. Gazdele tradiţionale n-au deschis încă „afacerea” estivală, locurile de cazare sunt puţine, iar obişnuita viţă de vie încă nu-şi întinde umbra răcoroasă.

Dar tot acum este momentul. Momentul să simţi sub tălpi nisipul rece al plajelor pustii sau să cânţi şi să dansezi cu o sticlă în mână fără să te vadă nimeni. Să te îndopi cu şuberece otomano-armeneşti în Mangalia şi să dai iama în rochiţe sau bijuterii venite dinspre Indii, ca şi cum  Callatis şi-ar fi păstrat faima de port între lumi. Să stai la o băută cu prietenii pe limba subţire de nisip de la defunctul Nudy sau să priveşti dezolantele valuri izbind şi mai dezolantul dig distrus de la Micul Golf. Să alergi între Vamă şi 2 Mai – pe şosea, pe trotuar, pe străduţe, pe drumuri de pământ, prin iarba udă, pe digul şantierului naval şi pe plaja aproape inundată. Să te inunzi în parfumul liliacului din Cadrilater şi să desenezi pe orizontul amurgului morile de vânt în molcomă rotaţie. Să te amesteci cu sătenii la Liturghie şi la sfinţirea salciei, nu ca turist dedat ocazional la cele bisericeşti, ci ca membru al micii comunităţi săteşti creştine.

Să descoperi locuri noi, precum farul de la Şabla şi superba faleză de stâncă de la Tiulenovo, acolo unde nisipul delicat lasă loc pereţilor colţuroşi ridicaţi ca o pavăză împotriva apelor, arcadelor suspendate peste timp şi paradisului căţărătorilor scufundători. Să retrăieşti amintiri, precum midiile proaspete de la ferma Dâlboca, numai că acum înlocuieşti căldura toridă şi toropeala verii cu un soare pal, diluat de vântul neliniştit. Să cauţi aproape rătăcind portul de agrement din Limanu, pentru ca odată găsit să-i admiri printre meduze elegantele ambarcaţiuni, mai mici sau mai mari, botezate în fel şi chip după imaginaţia proprietarilor – Clipper, Cozia, Arctica, Santa Maria, Loreley, Elysea, Orca, Rocky, calambururi franţuzite (precum Mempapeur şi Bonvi) sau o Smaranda transformată în Diana. Să verifici experienţele culinare lăudate de cei care au ajuns înaintea ta la Pescăria lui Matei din Agigea, acolo unde mâncarea compensează neputinţa personalului în faţa continuei aglomeraţii.

Şi este momentul să goneşti pe autostrada liberă, ca şi cum tot asfaltul şi toată lumea ar fi ale tale. Ca şi cum ai putea să înghesui între maieul de marinar, pălăria albă cu boruri albe şi mărgelele colorate întreaga Mare Neagră, vălurită şi înspumată de Florii.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări rurale, Litoral and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.