Madrid Ziua 4

Ne începem ziua cu o plimbare prelungă pe Calle Toledo spre Plaza Tirso de Molina, apoi pe Calle de Atocha şi Calle del Prado, unde se iveşte faţada neoclasică expusă de Ateneo de Madrid, construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. După cum am mai spus, locul unde ne este amplasat apartamentul face ca metroul să fie inutil în cele mai multe dintre cazuri, iar drumurile care implică centrul le facem exclusiv pe jos. De aici şi aceste matineuri petrecute la pas spre diversele obiective turistice. Ajungem în Plaza de las Cortes şi mai aruncăm câteva priviri celebrului Hotel Palace, însă nici pomeneală să putem intra pentru a vedea cupola numită La Rotonda. Undeva în faţă se deschide ca mare intersecţie Plaza de Cánovas del Castillo, din mijlocul căreia Fuente de Neptuno îşi varsă apele sub soarele călduţ din prima zi a primăverii.

Pe unul dintre colţurile pieţei se înalţă Museo Thyssen-Bornemisza, a cărui clădire neoclasică datează din primii ani ai secolului al XIX-lea; cândva reşedinţă nobiliară, aici a luat naştere cea care a fost cândva cea mai mare colecţie particulară de artă, după Colecţia Regală Britanică. Aceasta a fost transformată ulterior într-un muzeu ce reuşeşte să acopere cu succes perioada scursă între secolele al XIII-lea şi al XX-lea, din Europa şi America de Nord. Pictura medievală, Renaşterea şi barocul îşi au reprezentanţi de cinste, însă perla expoziţiei o reprezintă lucrările impresioniştilor, cubiştilor şi moderniştilor. Piesele remarcabile ale galeriei sunt legate de Vincent van Gogh (Vedere asupra Vessenots, Auvers, Peisaj de seară), Peter Paul Rubens (Venus şi Cupid ţinând o oglindă, Orbirea lui Samson), Paul Cézanne (Portret de ţăran), El Greco (Hristos cu crucea, Buna Vestire), Jan van Eyck (Diptic cu Buna Vestire), Albrecht Dürer (Hristos între învăţătorii de lege), Caravaggio (Sfânta Ecaterina din Alexandria), Tiţian (Penitenţele Sfântului Ieronim), Canaletto (Şcoala din San Marco), Tintoretto (Paradisul), Francisco de Goya (Portretul pictorului Asensio Juliá, El tío Paquete), Hans Holbein cel Tânăr (Portretul lui Henric al VIII-lea), Rembrandt (Autoportret), Eugène Delacroix (Călăreţ arab), Gustave Coubert (Pârâul La Brème), Charles-François Daubigny (Răsărit de lună pe malul Râului Oise), Camille Pissarro (Pădurea Marly, Rue Saint-Honoré după-amiaza. Efect de ploaie), Édouard Manet (Călăreaţa. Vedere din faţă), Pierre-Auguste Renoir (Femeia cu umbrelă în grădină), Claude Monet (Topirea zăpezii la Vétheuil, Coliba din Trouville. Reflux), Edgar Degas (Balerina în verde, În magazinul de pălării), Paul Gauguin (Foc pe malul râului, Mata Mua), Alfred Sisley (Inundaţie la Port-Marly), Edvard Munch (Înserare), Henri Matisse (Flori galbene), Pablo Picasso (Clarinetistul, Arlechinul cu oglindă, Masă frugală), Salvador Dalí (Gradiva redescoperă ruinele antropomorfice, Vis dat de zborul albinei în jurul unei rodii cu o secundă înainte de trezire), Marc Chagall (Madona din sat, Cocoşul, Casa cenuşie), Paul Klee (Casă în rotaţie) sau Vasili Kandinski (Murnau. Începutul Johannisstrasse).

Revenim la Calle del Prado, iar la intersecţia cu Calle de San Agustín apare în drumul nostru o figurină ciudată – statuia cu omul orb, înveşmântat în haine Braille. Pe aceeaşi stradă urmăm recomandarea gazdei noastre, Pablo, şi ne oprim la restaurantul Lamucca de Prado; deşi el este vestit mai degrabă pentru pizza, noi alegem alte feluri ce compun într-un final un prânz excepţional, stropit din plin cu vinul casei. Este momentul când Paul trage concluzia că în Spania nu există vin prost, oricât ar fi de ieftin.

Reluăm plimbările cu Calle de Felipe IV, pe care ne întâmpină María Cristina de Borbón de pe soclul său elaborat. În spate are ca fundal Casón del Buen Retiro, elegantă sală de bal neoclasică din secolul al XVII-lea. Traversăm Calle de Alfonso XII şi intrăm prin Puerta de Mariana de Neoburgo într-unul dintre cele mai mari parcuri ale Madridului: El Retiro; conceput în primii ani ai secolului al XVI-lea ca grădină regală, acesta devine public în secolul al XIX-lea şi reprezintă o adevărată oază de linişte, verdeaţă şi soare în centrul aglomeratei metropole. În timp ce păşim pe Paseo del Parterre, întâlnim monumentul dedicat dramaturgului Jacinto Benavente. Următoarele opriri le facem în faţa celor două clădiri neoclasice contemporane, de la finele secolului al XIX-lea, dar extrem de diferite; Palacio de Cristal îşi expune translucid structura de metal şi sticlă, oglindită parcă ostentativ în heleşteul din faţă, în timp ce Palacio de Velázquez, cărămiziu şi mai retras, iese în evidenţă prin colorata ceramică Zuloaga. În mijlocul parcului se întinde lacul cel mare (Estanque Grande del Retiro) cu debarcader, lângă care tocmai îşi face de lucru o orchestră de ţigani, căreia i s-a adăugat ad-hoc un saxofonist spaniol. Întregul peisaj este dominat de monumentul din marmură şi bronz dedicat lui Alfonso al XII-lea, ce veghează de pe fundalul albastru al cerului asupra nenumăratelor bărci aflate în permanentă mişcare.

Una dintre ieşirile din parc dă în Plaza de la Independencia, unde se înalţă din secolul al XVIII-lea arcul triumfal neoclasic descris de Puerta de Alcalá. În imediata apropiere, se deschide unul dintre cele mai interesante ronduri madrilene, Plaza de Cibeles, centrată pe fântâna care-i dă numele. Cea mai impunătoare clădire a pieţei este, de departe, Palacio de Cibeles, cunoscut şi ca Palatul Telecomunicaţiilor, dar în care astăzi se află primăria; construită în primii ani ai secolului ai XX-lea, grandioasa structură este un bun exemplu de modernism spaniol timpuriu, loc de joacă pentru stilul eclectic, neo-plateresc, aflat la început de drum. Un alt colţ este ocupat, prin contrast, de Palacio de Linares; numit şi  Casa de América, conacul din a doua jumătate a secolului al XIX-lea expune un neo-baroc impunător, de o albă eleganţă.

Urmăm pentru puţin timp Calle de Alcalá şi intrăm pe Calle Gran Vía, numită şi „Broadway al Madridului”, ce se desfăşoară lungă, până în Plaza de España; noi mergem pe ea înainte şi înapoi, pentru a admira nenumărate sedii de bancă, ministere, hoteluri, case ale culturii, instituţii şi centre mondene. Banco de España dă tonul eclectismului, stilul predilect a clădirilor din cea mai întinsă bucată a bulevardului; diferenţa faţă de restul edificiilor ce adoptă în diferite măsuri acest stil este că ele provin din prima jumătate a secolului al XX-lea, în timp ce impresionantul sediu bancar este fondat la sfârşitul secolului al XIX-lea, când acest colaj arhitectonic abia scotea primii muguri – de aici probabil şi înclinaţia spre neoclasicism. Vizavi, Palacio de las Cariátides găzduieşte Institutul Cervantes şi vorbeşte de la sine despre ceea ce înseamnă eclecticul în arhitectură. Există bineînţeles şi excepţii, precum Iglesia de San José şi casa parohială adiacentă; biserica de un roşu ostentativ continuă să promoveze barocul secolului al XVI-lea, printr-o faţadă decorată de statui şi basoreliefuri şi un interior opulent, în care se remarcă stilul spaniol în veşmintele sfinţilor. Círculo de Bellas Artes, cu a sa Minerva de pe acoperiş, este una dintre puţinele clădiri de aici care merg pe mână modernismului, însă adoptă latura sa mai pătrăţoasă şi utilitaristă.

O clădire aparte este Edificio Metrópolis, tributară neoclasicului francez numit şi Beaux-Arts; frumoasa cupolă împodobită cu ghirlande aurite şi un personaj înaripat poate fi văzută de departe şi a devenit practic un simbol al bulevardului şi curentelor artistice din primele decenii ale secolului al XX-lea. Scotocim puţin şi prin spatele faţadelor impunătoare, aproape intimidante, şi dăm de Teatro de la Zarzuela, un frumos neoclasic roşcat, cu fronton din coloane aparente, de la jumătatea secolului al XIX-lea. Mai departe ne afundăm în eclectismul de care vorbeam mai devreme, însă tocmai datorită versatilităţii şi ambiguităţii acestui stil nu se poate spune că se aseamănă clădirile prea mult între ele. Círculo de la Gran Peña, Edificio Grassy, Centro Cultural de los Ejércitos, Hotel de las Letras, Casa Dos Portugueses, Hotel Senator, Casa Matesanz, Palacio de la Música, Edificio La Adriática, Edificio del Círculo de la Unión Mercantil e Industrial, Hotel Cibeles sau Hotel Atlántico nu au în comun decât vârsta şi lipsa de modestie în a-şi etala bogăţia formelor; altfel, ele formează un peisaj stradal eterogen, însă armonios închegat datorită dimensiunilor asemănătoare şi cromaticii limitate. În plus, între ele reuşesc să se strecoare şi chiar fac o notă discordantă două apariţii din cu totul alt film. Prima este Real Oratorio del Caballero de Gracia, construcţie neoclasică din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – austeră, sobră şi care impune respect. A doua, la polul opus, vine din epoca recentă şi propune o combinaţie interesantă între neo-baroc şi zgârie-norii americani; este vorba despre Edificio Telefónica, imposibil de confundat din cauza staturii de monolit şi numeroaselor antene de pe acoperiş.

Odată cu Plaza del Callao, lucrurile se schimbă, iar luxul de până acum este înlocuit mai degrabă de pragmatism. La început n-ai avea această impresie, întrucât Palacio de la Prensa expune un neoclasic influenţat de arhitectura interbelică americană, iar Cine Callao reuşeşte o împletire interesantă şi personală de neo-baroc cu Art Deco. Însă expresionismul de la jumătatea veacului trecut, influenţat de criza economică şi izbucnirea celei de-a doua conflagraţii mondiale, loveşte din plin şi arhitectura unui oraş ferit de vicisitudinile războiului: Edificio Carrión, Edificio Lope de Vega (numit şi Los Sótanos, el include Hotelul Emperador şi Teatro Lope de Vega) şi Edificio Coliseum se întrec în grandoare practică, zgârcită în decor şi simţ artistic tradiţional. Finalul din Plaza de España se iţeşte brusc împreună cu silueta masivă, de colos situat între neo-baroc şi utilitarism new yorkez, prin care Edificio España încheie promenada de pe Calle Gran Via. O ultimă respiraţie a expresivităţii în arta arhitectonică are loc undeva pe colţ, loc în care Real Compañía Asturiana de Minas închide cercul eclectic timpuriu, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, deschis în extrema cealaltă a bulevardului de către Banco de España.

Părăsim marile structuri ale trecutului recent şi ne îndreptăm spre Plaza de la Marina Española, unde se întinde din secolul al XVII-lea Palacio del Senado, o clădire neoclasică discretă, păzită de statuia omului politic Cánovas del Castillo. În imediata apropiere se găseşte Plaza de la Encarnación, ce precede Real Monasterio de la Encarnación, mănăstire barocă de la începutul secolului al XVII-lea, care nu este însă deschisă vizitelor la această oră. Prin urmare, o luăm pe Cuesta Santo Domingo şi rătăcim apoi cu străduţele pline de magazine de viniluri şi CD-uri, fascinaţi de oferta halucinantă; Paul, cel puţin, e în al nouălea cer şi nu ştie ce să aleagă. Îngusta Calle Preciados ne aduce înapoi în Plaza del Callao, după care o luăm în jos spre Plaza de las Descalzas Reales. Aceasta poartă numele aşezământului monahal la a cărei poartă se întinde, Monasterio de las Descalzas Reales; nici această mănăstire renascentistă de la jumătatea secolului al XVI-lea nu mai este deschisă, dar avem speranţe s-o vizităm într-una din zilele următoare.

Drumul spre casă trece prin Plaza Puerta del Sol, împărţită acum de două grupuri de muzicieni stradali: într-o parte se desfăşoară o formaţie de mariacci, în cealaltă un duet de ţambalişti. Ultima oprire o facem pe Calle del Arenal, unde Iglesia de San Ginés de Arlés, construită la jumătatea secolului al XVII-lea, reprezintă un bun exemplu de trecere fluidă între stiluri, momentul apariţiei sale fiind cel în care barocul începe să lase loc neoclasicului.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s