Madrid Ziua 3: Segovia

Primii care au populat locul situat în câmpiile înalte ale Castiliei, la peste 700 de metri altitudine, şi numit astăzi Segovia sunt oamenii de Neanderthal, cu şaizeci de mii de ani în urmă, conform descoperirilor arheologice. Cetatea despre care se presupune că este fondată în secolul al XI-lea î.Hr. apare menţionată pentru prima dată ca teritoriu celtic, pentru ca mai târziu să intre sub control roman în urma cuceririi de la începutul secolului I î.Hr. După retragerile masive ale trupelor Romei din faţa popoarelor migratoare, Segovia devine pentru scurt timp în secolul al V-lea parte a Regatului Vizigot, pentru ca trei veacuri mai târziu să fie cucerită, alături de cea mai mare parte a Spaniei, de către arabi. Se presupune că cetatea este complet abandonată în momentul invaziei maure, pentru ca, odată cu victoriile lui Alfons al VI-lea, secolul al XI-lea să cunoască o repopulare a oraşului cu creştini din nordul Peninsulei Iberice şi de dincolo de Pirinei. Secolul al XV-lea reprezintă o epocă de aur pentru Segovia, care profită de strategica sa poziţionare geografică la intersecţia rutelor comerciale şi devine un important centru al textilelor şi al arhitecturii gotice spaniole. Perioada de înflorire durează până la sfârşitul secolului al XVI-lea, după care urmează un declin pe care-l cunosc cele mai multe oraşe castiliene, iar consecinţa este reducerea populaţiei la mai puţin de o treime într-un singur veac. Există mai multe încercări de a revigora comerţul cu lână şi manufacturi textile, însă producţia nu mai reuşeşte să fie competitivă. După ce începutul secolului al XIX-lea este marcat de un asediu distrugător din partea trupelor franceze, perioada următoare, până la jumătatea secolului al XX-lea, cunoaşte o anumită stabilitate economică ce se traduce în refacerea demografică.

Prima parte a zilei o petrecem pe drumul spre şi dinspre Majadahonda, localitate legată de Madrid prin trenurile numite Cercanías din staţia Príncipe Pío; de la gară luăm un autobuz până pe Avenida de España, la intersecţia cu Calle María Teresa León, apoi mergem pe jos spre Calle del Cementerio. În spatele cimitirului, după ce ocolim gardul prin exterior, ajungem la destinaţia vizitei noastre în Majadahonda, crucea Monumentului Mota-Marin pe care Paul îşi dorea foarte mult să o vadă, memorial al celor doi români morţi în Războiul Civil. Facem cale-ntoarsă în Madrid cât mai repede posibil, pentru a ajunge în timp util la altă gară.

Din Chamartín până în Segovia Guiomar ajungem cu unul din trenurile de mare viteză, care înghite nouăzeci de kilometri în mai puţin de jumătate de oră, apoi autobuzul 11 ne duce din afara localităţii, unde se află gara, până în centru. Prima care ne întâmpină este Plaza Artillería, alipită de micuţa Plaza Oriental din jurul Lupoaicei Romei. Aici se desfăşoară partea cea mai înaltă a simbolului oraşului: Acueducto de Segovia. Nu se cunoaşte exact data la care a fost construit, însă cei mai mulţi istorici sunt de părere că Apeductul Roman datează din secolul I d.Hr., din vremea împăraţilor Domiţian, Nerva şi Traian. Lungimea sa în afara cetăţii însumează cincisprezece kilometri de blocuri de piatră suprapuse, iar scopul a fost alimentarea cu apă din Rio Frio. Arcadele simple în cea mai mare parte a edificiului devin duble în centru, iar modul în care s-a păstrat această interesantă construcţie o transformă în cea mai importantă şi mai bine conservată relicvă a antichităţii.

Pentru început ne îndepărtăm de centru şi o luăm pe Calle Alamillo, acolo unde Iglesia de los Santos Justo y Pastor, ocupă un colţ uitat de lume cu silueta sa masivă, romanică, din secolul al XII-lea. Un peisaj asemănător ne întâmpină în Plaza del Salvador; deosebirea constă în spaţiul mai larg al pieţei, din care se pot observa uşor elementele maure integrate în zidurile romanice, de asemenea din secolul al XII-lea, pe care se sprijină Iglesia del Salvador. Asta, plus cuibul de barză de pe acoperişul clopotniţei. Însoţim apeductul care scade în înălţime, pe Calle los Cañuelos, până în artera mare constituită de Avenida del Padre Claret, de unde intrăm în stânga spre Convento de San Antonio El Real. Nu putem însă vizita mănăstirea franciscană de la jumătatea secolului al XV-lea, ci doar aruncăm câteva priviri construcţiei de bază romanice, împodobită cu basoreliefuri gotice.

Ne întoarcem în centru până în Plaza de Día Sanz, de unde linia dreaptă a Apeductului se întinde uriaşă în bătaia soarelui. Coborâm pe lângă impunătoarele vestigii spre Plaza Azoguejo, de unde porneşte o fermecătoare reţea de drumuri pedestre. Cea mai la îndemână este Calle Cervantes cu restaurantele sale apetisante, magazine cu suveniruri, foste conace nobiliare şi arhitectură arhaică, continuată apoi prin Calle de Juan Bravo. La joncţiunea celor două a stat cândva Puerta de San Martín, dar aceasta a dispărut odată cu lărgirea străzilor; pe urmele ei se înalţă din interbelic Teatro Cervantes, lipit de Casa de los Picos, o interesantă structură a secolului al XV-lea uşor identificabilă datorită micilor piramide în relief care îi decorează faţada.

Spaţiul destul de strâmt se lărgeşte în Plaza de Medina del Campo (numită şi Plaza de las Sirenas), unde statuia lui Juan Bravo stă flancată de cele două „sirene”; nu se ştie exact la ce se gândea sculptorul, însă femeile cu sânii goi nu au coadă de peşte în partea de jos, ci trup de leu, astfel că aspectul lor e mai degrabă de sfincşi. Tot aici se înalţă din secolul al XII-lea Iglesia de San Martín, un alt edificiu în care stilul romanic apare amestecat cu moştenirea maură şi elementele sale mudéjare. Din păcate, frumoasa biserică arămie este închisă şi, în întreaga noastră plimbare, vom găsi puţine lăcaşuri de cult care să nu aibă uşile încuiate. Ne continuăm drumul până în Plaza del Corpus, loc în care fosta sinagogă principală a cetăţii, construită în stil maur în secolul al XIV-lea, s-a transformat ulterior în mănăstire de călugăriţe, devenind Convento del Corpus Christi.

Nu mai avem decât doi paşi până în principala piaţă a oraşului, Plaza Mayor, un mare cerc de clădiri vechi între care iese în evidenţă Iglesia de San Miguel, cu structura sa  gotică din secolul al XVI-lea şi faţada dominată de turnul romanic, preluat de la biserica anterioară. Alături se înalţă Teatro Juan Bravo, impunător edificiu neoclasic din prima parte a secolului al XX-lea, în timp ce primăria, Ayuntamiento de Segovia, se remarcă prin cele două turnuri ce străpung cerul, între care se învârt limbile ceasului şi se iţesc două mici clopote. Însă principala mândrie a locului este Catedral de Santa María, o superbă creaţie a goticului târziu, din secolul al XVI-lea. Nu am mai văzut nicăieri o astfel de structura exterioară – pătrăţoasă, rotundă şi ascuţită în acelaşi timp, iar înăuntru se observă din plin perioada înaintată, dominată deja de baroc, în care s-a executat decorul. Arcele gotice sunt adesea rotunjite, locurile unde se întâlnesc capătă aspect de trifoi cu patru foi, picturile murale devin extrem de elaborate. Interiorul bisericii rămâne însă un tot unitar, extrem de plăcut privirii şi de o grandoare aparte.

O străduţă ca un gang lung, Calle Escuderos, ne duce în apropiata Plaza San Esteban unde ne întâmpină Iglesia de San Esteban, apariţie romanică din secolul al XV-lea, construită pe locul unei biserici mai vechi cu trei veacuri, din care  păstrează însă clopotniţa – cea mai înaltă din Peninsula Iberică. Tot în această zonă, pe Calle de Desamparados, se află Casa Memorială Antonio Machado, poet spaniol ce a creat la cumpăna dintre secolele al XIX-lea şi al XX-lea, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai mişcării literare spaniole numite „Generaţia ’98”. Ca orice astfel de loc, vechea vilă încearcă să păstreze atmosfera în care a trăit şi a lucrat omul de cultură – bucătăria în forma sa de pe vremuri, sufrageria luminoasă împodobită cu tablouri, biroul cu biblioteca şi un bătrân patefon, dormitorul auster în care se regăsesc de asemenea cărţi; plus portrete, caricaturi, documente din viaţa poetului.

Revenim spre catedrală şi îi putem vedea turnul gotic izolat în toată măreţia lui din Plaza de la Merced. Tot acolo se află, pe un colţ, Iglesia de San Andrés, prezentă aici din secolul al XII-lea, când a primit forma sa romanică, asemănătoare unui bastion de cetate. Coborâm puţin şi ajungem în Plaza del Socorro, în faţa intrării în cetate din secolul al XI-lea: Puerta de San Andrés, din care se mai păstrează şi astăzi câteva creneluri, deşi structura în sine a fost înghiţită de clădirile mai noi. În aceeaşi piaţă ne salută statuia lui Agapito Marazuela, muzicolog spaniol care şi-a dedicat activitatea alcătuirii unei vaste colecţii de lucrări folclorice ameninţate cu dispariţia.

Pornim pe Ronda de Don Juan II, arteră generoasă care urmează pe deasupra linia zidurilor exterioare şi ne oprim în Plaza de la Reina Victoria Eugenia, lângă monumentul Héroes del Dos de Mayo dedicat celor care s-au împotrivit stăpânirii napoleoniene. În faţa noastră se înalţă masiv, cu parfumul medieval dat de numeroasele turnuri, Alcázar de Segovia. Nu se ştie exact când a fost construită această fortăreaţă, iniţial arabă, menţionată pentru prima dată în secolul al XII-lea. Ar putea părea o cetate din poveste dacă cel mai impozant bastion al faţadei, Torre de Juan II, n-ar fi supus unui amplu proces de restaurare; astfel însă, turnul adăugat după recucerirea creştină din secolul al XII-lea nici nu se vede din cauza schelelor. Traversăm şanţul adânc de apărare pe podul suspendat şi intrăm într-un tur al sălilor foştilor conducători ce adună la un loc simboluri maure şi castiliene. Fără a se compara cu palatele regale, vestigiile conservate în această cetate medievală recreează destul de fidel epoca şi au şi piese suficient de preţioase cât să încânte ochii şi mintea.

De la înălţimea fortăreţei, de unde se zăresc zonele muntoase învecinate acoperite cu zăpadă, coborâm pe Calle Pozo de la Nieve spre Puerta de Santiago; de lângă acest vestigiu din zidul de apărare din secolul al XVI-lea se vede şi mai bine celebra clopotniţă de la San Esteban. O luăm înapoi spre centru şi o întâlnim pe drum pe cea care a fost cândva Iglesia de San Quirce, construită în secolul al XII-lea în omniprezentul stil romanic, acum transformată în Real Academia de Historia y Arte. Din încrengătura de străzi tot mai înguste ne întâmpină faţada renascentistă, acoperită cu steaguri, a Diputación Provincial, iar două colţuri mai încolo se iţeşte masiva clopotniţă a romanicei Iglesia de San Sebastián, şi ea tot din secolul al XII-lea.

Şi iată că ajungem din nou la vechile pietre care formează arcadele cambrate ale Apeductului, de data această văzute de deasupra. Pornim în jos spre baza structurii romane, printre zidurile Episcopiei străbătute de Calle Obispo Gandásegui. Acesta este unul dintre cele mai bune locuri pentru a admira câteva perspective cu oraşul văzut de sus şi cu dealurile înalte şi înzăpezite din jur. Ne-ar plăcea să fi avut timp să ajungem şi la Iglesia de Vera Cruz sau Museo Zuloaga, însă ziua scurtă şi programul redus de iarnă ne împiedică s-o facem.

Seara căzută devreme ne-o petrecem printre imagini nocturne cu centrul, în căutarea unui local unde să mâncăm; în timp ce suferim de o foame cruntă, constatăm că nimic nu are bucătăria deschisă până în ora 20. Abia găsim pe Calle Carmen micul restaurant arăbesc Tuma, unde porţiile gustoase, dar mici, abia reuşesc să ne ameţească măruntaiele. Tare ciudată viaţa culinară a acestui orăşel… Finalul zilei este marcat de întoarcere nocturnă în Madrid şi completarea cinei acasă, cu suplimente generoase din propriul frigider.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s