Zi de iarnă în Munţii Ciucaş

Încă de joi îmi exprim dorinţa de a merge la munte o zi, duminică, la o întindere de picioare prin zăpadă. Vineri pare a se contura ceva vag, iar sâmbătă definitivez cu Hike destinaţia – Ciucaş. Ni se alătură din Ursul Trubadur Monica şi Cristina, iar din cunoscuţii mei de pe carpati.org îi conving pe Adi şi pe Cristina „Kmushmu” care tocmai şi-au luat ţeapă cu o tură la Lespezi-Călţun. Ziua e scurtă, aşa că îi dăm bice în două maşini de la Piaţa Victoriei spre Cheia, lăsăm staţiunea în urmă şi ne oprim pe partea nordică a Carpaţilor, în Babarunca. Aici lăsăm bolidul lui Hike într-o parcare, ne înghesuim toţi şase în maşina lui Adi (vorba vine, că în spate stăm destul de lejer, cele patru fete) şi urcăm înapoi în Pasul Bratocea (1263 m). Întâmpinaţi de o ceaţă umedă şi rece, care-mi pătrunde până în suflet, ne echipăm rapid şi ne agăţăm de peisajul alpin plin de soare care ni s-a promis când am trecut prin Cheia. Mă sfătuiesc cu Adi şi decidem să lăsăm „fierătaniile” în portbagaj, şansele să avem nevoie de colţari sau piolet fiind minime; oricum, nu avem toţi.

Pe la ceasurile 11 pornim în sus pe Culmea Bratocei, cu vizibilitate scăzută şi frigul în măduva oaselor; nici nu-mi mai amintesc când am urcat ultima dată atât de înfofolită. Urmăm banda roşie mai întâi prin pădure, apoi dăm de zăpadă şi facem poteci destul de abrupte pe unde ne taie capul, pe deasupra Muntelui lui Gheorghe. Abia când ajungem la releul negura începe să se risipească ceaţa, iar când oprim în dreptul Sfinxului Bratocei ne scăldăm deja într-un soare cald şi ne bucurăm de primele imagini largi cu Munţii Grohotiş, Piatra Mare şi Culmea Gropşoarele-Zăganu. Continuăm pe o curbă de nivel, apoi reluăm urcuşul spre punctul de intersecţie cu linia Culmii Tigăile Mici, acolo unde belvederea prilejuită de poziţionarea geografică, cerul senin şi aerul rece, se deschide larg spre apus: Bucegii încununaţi de Releul Coştila se desfăşoară în întreaga lor semeţie deasupra unei mări compacte de nori, iar dincolo de creasta lor se întrevăd Iezer-Păpuşa, Piatra Craiului şi primele culmi ale Făgăraşului.

De acum am ieşit în golul alpin şi, deşi suntem înconjuraţi de acelaşi soare scânteietor, vântul nărăvaş specific Ciucaşului ne face să scurtăm pauzele în care admirăm peisajului şi să continuăm urcuşul pe sub Vârful Bratocea (1827 m), pentru a coborî apoi lin în Şaua Tigăilor (1745 m). Aici profităm de adăpostul provizoriu al culmii şi scrutăm cu privirile stâncăriile masivului în care ne aflăm – puzderia de tigăi cu forme ciudate şi denumiri pe măsură. Reluăm ascensiunea, deja mult mai uşoară, pe lângă peretele vertical şi golaş din stânga noastră, iar la ora 14:30 ne oprim victorioşi pe Vârful Ciucaş (1954 m), acolo unde Culmea Tigăilor Mari se uneşte cu Bratocea pentru a forma cel mai frumos punct de perspectivă asupra depărtărilor. Acestea se completează acum cu zările răsăritului, acolo unde se iţesc Penteleul şi Lăcăuţiul din Munţii Vrancei. Doar piscurile cele mai înalte sunt vizibile, în rest norii şi ceţurile acoperă complet văile, separând parcă două lumi de neîmpăcat. Din când în când, aburi spulberaţi urcă până la noi şi se destramă aurii între vântul tăios şi suliţele lui Phoebus.

Toate acestea le observăm în cel mai scurt timp, pentru că suntem grăbiţi de vântul care face să vibreze stâlpul de pe vârf şi ne înfige bine frigul în carne; avem o tentativă de poză selfie cu telefonul Monicăi, în care nici acum nu sunt sigură că încăpem toţi, apoi pornim pe calea întoarsă spre Şaua Tigăilor. În primul loc cât de cât ferit facem scurta pauză de masă, în care înfulecăm ce ne vine mai repede la îndemână, după care continuăm coborârea rapid, până în şa. De aici schimbăm direcţia de mers către dreapta, în ideea de a obţine un mic circuit – motiv pentru care am efectuat schema cu maşinile de dimineaţă. Deşi suntem îmbiaţi cu nişte porţiuni înguste în Cheile Babaruncăi, abandonăm curând ideea de a o lua pe triunghiul roşu pe vale – avem toate şansele să ne îngropăm în zăpada adâncă, nebătută de nimeni altcineva în afară de vânt. Aşa că alegem crucea roşie şi curba de nivel ce însoţesc o culme secundară, pe lângă Turnul Goliat. Acum constat o chestie care începe să mă îngrijoreze: mi se face brusc rău şi, deşi începem să coborâm, rămân în urmă cu senzaţia unui efort de parcă aş urca; nu este prima dată când asociez această stare de sfârşeală cu mâinile îngheţate bocnă, de nici nu le mai simt, aşa că poate că ar trebui să merg să mă caut.

În momentul în care panta descendentă se accentuează, intrăm mai adânc în pădure şi suntem întâmpinaţi de o puzderie de labe de diverse dimensiuni, toate cu degete groase şi gheruţe bine conturate; e plin deci de urme de urs, ca şi cum ar fi avut o întâlnire agitată, aşa că tot restul drumului suntem preocupaţi să facem gălăgie cât mai multă – Hike fluieră de zor şi nu ştiu când mai are timp să respire, iar eu şi Monica facem vocalize pe note înalte. Deşi este un traseu rar parcurs de turişti (ca dovadă, ursăria), constatam cu bucurie că marcajul este destul de bun, cel puţin până în Şaua Teslei (1347 m); aici trecem pe lângă Piatra Dudului (1345 m) şi facem o pauză mai lungă, ultima de admirat peisajul stâncos lăsat în urmă, de lângă stâna din Poiana Teslei (1387 m). În dreapta noastră se înalţă parcă de nicăieri o restanţă mai veche a mea, Vârful Tesla (1613 m), de unde se desparte crucea albastră spre Poiana Dălghiu; în spate, îşi iau rămas bun de la noi înălţimile pietroase ale Ciucaşului, care încep să se piardă în înserarea vegheată de lună şi în negurile străvezii ce le îmbracă auriu-cenuşiu picioarele.

La stână se pierde oarecum marcajul şi, când ajungem la un mic izvor, constatăm că a dispărut complet; ne întoarcem şi îl găsim ceva mai jos de clădirea sezonieră, la stânga în sensul de mers, aşa că aici trebuie avută puţină grijă şi nu ar strica un indicator. Mai departe mergem fără alte probleme pe Piciorul Teslei şi constat că poteca ar fi ideală vara pentru bicicletă; mda, dar fără urmele de urs care se încăpăţânează să umble pe potecă. Ajungem la intersecţia cu banda roşie pe care o urmăm spre stânga, lăsând crucea roşie să-şi continue drumul spre Poiana Tăiată şi Podul Teslei. În curând trebuie să aprindem frontalele, dar chiar şi aşa, din cauza numeroaselor drumuri forestiere care se ramifică şi se unesc, pierdem marcajul şi ne bazăm pe faptul că, atâta timp cât îi dăm la vale, nu prea avem unde altundeva să ieşim. Până la urmă ajungem în valea largă a Pârâului Babarunca, îl traversăm şi cotim dreapta pe un drum lat de care. La capătul acestuia, care apare destul de curând, dăm de fosta Cabană Babarunca (908 m), în parcarea căreia singura maşină rămasă este cea a lui Hike. E ora 17:45 şi constatăm că nu ne-am mişcat tocmai rău dacă tocmai prindem ultimele lumini ale înserării împletindu-se cu razele jumătăţii de lună.

Ne suim toţi şase în maşină şi îi dăm prin ceaţa groasă care umple serpentinele ce urcă în Pasul Bratocea; sunt momente când singurul reper care ne ghidează este marcajul ce desparte benzile şi mă gândesc cu groază că din pas, odată trecuţi din judeţul Braşov în Prahova, acesta dispare. Trecem, oameni şi bagaje, în maşina lui Adi şi, în formula „consacrată” de dimineaţă, pornim din nou la drum. Din fericire, pe măsură ce coborâm, dispare şi ceaţa, aşa că în Cheia aerul este curat ca lacrima. Decidem să luăm cina în Vălenii de Munte şi oprim la un restaurant găsit pe internet, cu recenzii favorabile – Caffè Italia, pizzerie care se laudă cu bucătar italian şi vinuri de marcă. Ce-i drept, mâncarea este foarte bună, cadrul cu pian şi candelabre aproape select, dar de vinurile din vitrină nu ne atingem întrucât gaura din buget ar fi prea mare. Apoi, cu burţile pline, reluăm drumul spre casă, după o zi plină – alb-albastră, însorită şi muntoasă.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Munte and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Zi de iarnă în Munţii Ciucaş

  1. Pingback: O tură de iarnă prin Ciucaş | Umblărici.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s