Yngwie Malmsteen & Trooper (Sala Palatului, Bucureşti)

Cum ai putea refuza ocazia întâlnirii cu un zeu al chitarei electrice, mai ales când acesta – Yngwie Malmsteen – este singurul pe care nu l-ai văzut din primul format „G3” (compus la începutul anilor 2000 alături de Satriani şi Vai)? Cum să spui nu concertului celui care este considerat de mulţi cel mai vituoz chitarist rock de la Hendrix încoace? Răspunsul este că nu poţi, aşa că te îndrepţi spre Sala Palatului, în timp ce încerci să anticipezi efectul muzicii şi să cântăreşti impactul asupra iubitorilor de rock care umplu incinta.

În deschidere cântă Trooper, o alegere bună pentru o scurtă încălzire; nu doar pentru că rockerii români ne-au obişnuit cu apariţii live de calitate, dar se şi potrivesc în context – atât cât s-ar potrivi o trupă autohtonă… În fine, lucrurile decurg normal şi profesionist pentru o introducere metal, multă energie şi chef de rock; mă bucur să aud O viaţă este prea mult, rar prezentată „în direct” din cauza lungimii sale, dar bine-venită acum tocmai prin variaţiile care o parcurg de la un cap la altul. Spectacolul este completat prin relativ recenta Zi după zi şi prin vechiul hit Tari ca munţii, cu totul numai trei piese care să ne bage în priză pentru capul de afiş. Scurt, la obiect şi antrenant.

Când scena e din nou liberă, cade cortina ce ascunde un enorm „dulap” sonor cu multiple inscripţii Marshall – sau „Marele Zid Malmsteen” despre care vom afla mai târziu că e a doua structură vizibilă din spaţiu după Marele Zid Chinezesc. În timp ce admir masivele amplificatoare, mă gândesc cu groază cât de tare ar trebui să fie date pentru a ucide întreaga audienţă. Apoi privesc spre sală şi observ cum locul e plin şi freamătă, dar când luminile se sting e din nou tăcere…

Efectivul care se infiltrează în întuneric este extrem de mic: Nick Marinovich în faţa clapelor şi a microfonului de solist, Mark Ellis pe taburetul bateriei şi vorbăreţul Ralph Ciavolino cu basul agăţat de gât şi cu responsabilitatea de a întreţine dialogul cu publicul. Dar chiar dacă scena ar fi fost aglomerată de o orchestră consistentă, nu ai fi avut niciun moment dubii cine este Yngwie Malmsteen – tipul acela cu coama zburlită ce pare fireasca prelungire umană a chitarei. În câteva momente suntem învăluiţi în ceea ce specialiştii numesc metal neoclasic, adică un fermecător melanj între heavy metal nervos, rock tradiţional agăţător şi muzică clasică interpretată cu instrumente moderne – melanj în care complexitatea, cursivitatea şi agresivitatea sunt autentic întreţesute.

Cum Malmsteen nu se află în turneul de promovare al vreunui album, setlist-ul pentru singurul spectacol european cuprinde fragmente culese din îndelungata sa activitate, de la Rising Force la Spellbound, cu alte cuvinte aproape treizeci de ani de muzică. Rising Force, Spellbound, Razor Eater, Damnation Game, Repent sau Acoustic Paraphrase constituie un arc peste timp în activitatea atât de diversă a unui puşti teribil abia ieşit din adolescenţă, devenit o autoritate în ceea ce priveşte chitara electrică în special şi muzica rock / metal în general. Pe lângă acestea, deliciul serii îl reprezintă medley-urile în care îşi fac loc fragmente clasice alături de dezlănţuiri distorsionate – de exemplu, Adagio-ul lui Tomaso Albinoni şi arpegii din Niccolò Paganini între Barinerie şi Far Beyond the Sun marca Yngwie Malmsteen, Fugue urmată de solouri aproape brutale de chitară şi tobe sau înşiruirile fără pauză Overture / From a Thousand Cuts / Arpeggios from Hell, respectiv Baroque and Roll / Masquerade. Variaţiunile pe tema chitarei sunt completate prin Seventh Sign / Never Die, Dreaming (Tell Me) / Into Valhalla şi Trilogy Suite Op: 5 / Magic City (între care un alt solo de chitară ne lasă fără cuvinte), momente în care nu ştii dacă mai întâi să asculţi sau să priveşti un artist dezlănţuit.

După cum spuneam, cel care duce „greul” discuţiilor cu publicul este basistul; Malmsteen îşi vede aproape autist de chitara lui şi pare că singura formă de comunicare cu spectatorii, cu excepţia muzicii în sine, o reprezintă penele aruncate mai degrabă absent, către un partener invizibil. În afară de mulţumirile rostite la final, suedezul pare prins în propriul său film, doar el şi chitara ce se transformă din instrument muzical în piesă de jonglerie şi invers. În mod clar, există o doză de exibiţionism în interacţiunea dintre Malmsteen şi chitară, iar toate acele aruncări neglijente, piruete, încercări de a cânta cu alte părţi ale corpului decât degetele şi altele asemenea sunt numai parţial spontane, în rest dându-şi concursul la un scenariu bine studiat. Însă ele reprezintă şi ingredientul special al unei seri electrizante, reminiscenţa artistului problematic şi controversat în tinereţe.

Când muzicienii părăsesc scena, întreaga sală e deja în picioare, aplaudă frentic şi ovaţionează continuu cu speranţa unui bis. Acesta nu se lasă aşteptat, iar Heaven Tonight, Black Star / Cherokee Warrior şi I’ll See the Light Tonight ţintuiesc spectatorii departe de scaune, aşa cum îi stă bine unui concert rock. Ultimele clipe ale concertului sunt o adevărată tortură pentru Fender-ul Stratocaster mânuit de Yngwie Malmsteen, parcă o corecţie aplicată de artist pentru încăpăţânarea chitarei de rezista întregul concert. După ce toate coardele sunt rupte şi moare şi ultimul distors, e clar că acesta este finalul serii – final perfect plănuit pentru ca publicul să nu capete acea senzaţie de saţietate pe care o riscă muzica încărcată şi eterogenă precum cea a lui Yngwie Malmsteen.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s