Hamburg Ziua 6

Marţi este a şasea zi petrecută la Hamburg, ultima. În această perioadă am prins weekendul, în totalitate ploios şi mohorât, pentru ca restul zilelor, inclusiv cea de azi, să fie însorite, vesele şi pline de viaţă. Cred şi eu că unii dintre locuitorii metropolei o urăsc cu sete – e deprimant să fie vreme bună, de plimbare, cât eşti la muncă, apoi frig şi zloată când eşti liber la sfârşit de săptămână. Ce pot spune, avantaj turiştii… Noi am lăsat pe ultima sută de metri o plimbare puţin altfel – cu vaporaşul pe întinderile liniştite ale Alsterului. Ne prezentăm devreme la punctul de îmbarcare din Jungfernstieg al companiei Alster-Touristik şi luăm bilete pentru prima cursă a zilei din categoria celor care durează două ore şi explorează canalele lacului. În cazul de faţă, vaporaşul alb-roşu cu un căpitan jovial are ca foaie de parcurs un tur de Außenalster cu ocol prin zona descrisă de Saarlandstraße.

La rugămintea căpitanului-ghid, un bărbat simpatic şi glumeţ, închidem telefoanele mobile – pare-se că nimic nu e mai deranjant decât conduci o ambarcaţiune decât chestiile ale mici şi enervant de zgomotoase. Pornim apoi pe suprafaţa largă a unui lac nebănuit de puţin adânc dacă ţinem cont de întinderea apelor sale. Privim centrul oraşului lăsat în urmă şi putem identifica toate turnurile, fie ele sau nu ale unor sanctuare, ce ţintuiesc orizontul urban. Apoi ne delectăm cu trecerile pe sub poduri şi aflăm că numărul acestor îl întrece pe cel din Amsterdam şi Veneţia, fiind depăşit însă în New York. Navigăm lin pe lângă restaurante lacustre, şcoli tradiţionale de navigaţie (precum Hamburger Segel-Club) şi ateliere pentru bărci şi şalupe, iar din când în când suntem parcă provocaţi la întrecere de către canoe aflate în plin avânt sau de mici veliere. Lăsăm în urmă numeroasele parcuri mustind a viaţă verde şi neobosiţii alergători de pe aleile lor şi clădirile impozante din Hohenfelde, pentru ca în momentul în care Alsterul începe să se îngusteze să savurăm tot mai intens comuniunea dintre vegetaţie îmblânzită şi reşedinţe integrate armonios în natură; despre acestea din urmă aflăm că arareori se vând (pe sume exorbitante, evident), în general se moştenesc. Cred şi eu, de ce ai vrea să vinzi aşa o minunăţie când singura ta grijă este, pe lângă plata impozitelor, întreţinerea în bună stare a malului astfel încât eroziunea apei să nu înainteze?

Când vaporaşul coteşte dreapta, prin zona numită Langer Zug, începem efectiv plimbarea prin canalele auxiliare ale lacului – pătrundem prin Osterbekkanal, ne sufocăm de-a dreptul în Barmbeker Stichkanal, din Goldbekkanal ieşim în Rondeelkanal de unde revenim în Außenalster. Acest labirint îngust al apelor dezvăluie o frumuseţe de nedescris, ţesută undeva între o arhaică linişte urbană şi sălbăticia fascinantă a naturii. Raţele fac cu schimbul la clocitul ouălor pe bărci răsturnate, cufundarii cu creastă apar şi dispar într-un joc de-a v-aţi ascunselea cu vaporaşul, lebedele impasibile alunecă pe sub sălcii, gâştele îşi pasc bobocii abia ieşiţi din ou pe gazonul impecabil al vilelor ascunse între arbori stufoşi şi flori multicolore, iar lişiţele îşi păzesc vigilente cuiburile plutitoare de câte vreo vidră pusă pe furat. Îţi vine greu să crezi că respiri aerul uneia dintre cele mai aglomerate metropole germane şi nu eşti undeva, departe de tot, la ţară. Dar şi mai greu îţi vine să crezi că în Barmbeker Stichkanal, braţ nu mai lat de douăzeci de metri unde vaporaşul e la numai zece centimetri de fundul mâlos, te găseşti încă în port. Dar „legea” aşa spune – cât n-ai ajuns la ecluză, te afli în port; căpitanul ne îndeamnă să facem fotografii cu tunelul de apă şi arbori şi să le spunem prietenilor că aici suntem în port, să vedem ce reacţii obţinem. Suntem informaţi că doar în zilele bune acele canale sunt navigabile; mă gândesc că, pe lângă meteorologul de serviciu, trebuie să fie cineva care măsoară zilnic adâncimea apei – altfel ce faci, dai jos pasagerii şi-i pui la împins? Între glume şi imagini de vis, îmi dau seama cât am fi pierdut dacă nu luam această excursie – o cu totul altă faţă a Hamburgului, greu de intuit; alternativa, o incursiune de capul nostru la vâslele unei bărci, a fost exclusă din start. Căpitanul ne îndeamnă să nu uităm când punem piciorul din nou pe malul de la Jungfernstieg să repornim telefoanele, căci, cine ştie, poate avem treburi importante de rezolvat.

Paul chiar are, dar nu telefonul este soluţia, ci o tură prin magazinele de suveniruri. Îl las deci să rezolve aceste „îndatoriri casnice” şi decid să mai rămân o vreme în împărăţia apelor. Îl însoţesc o vreme pe Paul pe Große Bleichen, în căutarea unui magazin de CD-uri, apoi continui pe Wexstraße şi Neuer Steinweg, traversez Alter Elbpark pe lângă Bismarck-Denkmal şi urc pe Kersten-Miles-Brücke. De aici mai fac doi paşi până pe platforma colorată din faţa Hotel Hafen Hamburg, de unde se desfăşoară în întregime, pe lângă Elba şerpuită, pitorescul Landungsbrücken – îmi va lipsi imaginea acestui ansamblu bej-cenuşiu, cu turnuleţe şi cărămizi late la vedere, prin care viermuieşte atâta lume. Cobor şirurile de trepte spre Sankt-Pauli-Hafenstraße şi caut staţia feribotului 73, funcţional doar în zilele lucrătoare. Acesta arată mult mai „autobuz” decât cele mari, elegante, cu care ne-am plimbat în weekend, dar compensează prin tema simpatică abordată – desene din „The Lion King”. Nu pare a fi deloc o întâmplare dacă ne gândim că prima staţie este pe ţărmul opus al fluviului, la Theater im Hafen, unde este arborată o firmă enormă – „Der König der Löwen”. Odată cu Norderelbstraße, punct din care tot malul abia părăsit străluceşte pe cerul albastru şi Elbphilarmonie se dezvăluie în toată splendoarea sa nedesăvârşită, intru pe cărările vălurite ale şantierului naval – şi aceasta o frântură din Hamburg, chiar dacă nu atât de turistică. Argentinienbrücke se află chiar în inima schelelor şi containerelor, însă cenuşiul peisajului este înveselit de graffiti pe teme portuare, plus calde urări de călătorie din port în port, cu farul drept lumină călăuzitoare; tot aici, în mijlocul canalului, se înalţă sculptura cândva strălucitoare a lui Elisabeth Richnow, Goldenes Kalb. Capătul de linie se află în apele din Klütjenfelder Hafen, la Ernst-August-Schleuse – iată în sfârşit una dintre ecluze! De aici facem cale întoarsă spre Landungsbrücken şi, deşi mi-ar plăcea să mai iau un feribot, de exemplu 72 până la intrarea pe Steinwerder Hafen, îmi dau seama că programul acestei „navete” nu-mi permite să ajung în timp util acasă.

Revin în Neustadt şi mă întâlnesc cu Paul la Stadthausbrücke, mai căutăm ceva suveniruri în zonă – ocazie de care profit pentru a admira ingenioşii „paznici” ai bloculeţelor de pe Michaelispassage (foci, ţestoase şi nisetri metalici printre ghivecele suspendate) şi mica piaţetă din faţa Ansgarkirche, unde încă domneşte, înmărmurit în bronz, Carol cel Mare. Ne mai învârtim o vreme printre magazine, vehicule electrice pe două roţi şi biciclete cu pedale multicolore, apoi ne luăm bagajele grele din apartamentul lui Amelie şi ne îndreptăm spre aeroport. Scurta vacanţă se apropie de final şi, chiar dacă mi-am îndeplinit scopurile – atât cel sportiv, cât şi cel turistic – aşa aş mai sta aici. În timp ce zburăm pe deasupra Germaniei şi, după escală, spre ţară, îmi dau seama că dintr-o dată Berlinul a alunecat pe locul al treilea în topul preferinţelor mele nemţeşti. Ca idee, tare mi-ar plăcea ca iernile să mi le petrec de-acum înainte în boemul München, iar verile în Hamburgul cel distins.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s