Muzeul CFR (Bucureşti)

Iată un muzeu pe care l-am ratat cu brio în explorările mele bucureştene; de fapt, de ce să mint, nici nu ştiam că există aşa ceva în capitală până când n-am aflat de aniversarea sa: 75 de ani de la înfiinţare. Şi probabil că ar mai fi trecut încă pe atât pentru a auzi de el (vorba vine), dar cineva a avut o idee excelentă: organizarea unei expoziţii în aer liber. Aceasta se desfăşoară, pe peroanele 13 şi 14 din Gara de Nord, practic lipită de clădirea propriu-zisă a muzeului. Eu şi Paul nu ajungem decât la această expoziţie, o frumoasă şi interesantă colecţie de locomotive şi vagoane de toate vârstele. Însă toată săptămâna, începând cu 9 iunie, au avut loc curse speciale până la Cernavodă pentru vizitarea unei capodopere inginereşti româneşti: podului de peste Dunăre al lui Anghel Saligny; ca tacâmul să fie complet, cursele s-au realizat cu unul dintre trenurile expuse, celebrul „Călugăreni” – prima garnitură care a făcut o cursă pe o cale ferată românească, Bucureşti-Giurgiu, în 1869. Biletele s-au dat ca pâinea caldă, aşa că nici nu avem pretenţii să mai prindem vreunul; de altfel am ratat şi vizita de la Gara Regală din Băneasa.

Ne mulţumim deci cu muzeul şi extinderea sa aniversară şi trebuie să spun că merită din plin. Aproape nimic nu lipseşte, chiar dacă numărul exponatelor nu este covârşitor: de la mici bijuterii interbelice precum Trenul Turistic „Moldoviţa” la automotoare prezidenţiale cu cele mai moderne dotări, de la clasa a treia cea trecută în istorie la vagoane de dormit luxoase, de la prima locomotivă produsă la Reşiţa (1873) la bolizi preluaţi de la Deutsche Bahn; bonus, câteva garnituri de tramvai, metrou şi utilitare pe şine. Aproape de neimaginat pentru un muzeu de stat românesc, expoziţia de faţă este interactivă, căci cele mai multe uşi sunt deschise, vizitatorii traversează vagoanele, copiii se aşează pe banchete sau în scaunele de comandă, locomotivele au chiar şi „ghizi” care explică modul de funcţionare (tot ciclul, de la păcură la propulsie, accelerare şi frânare – fascinant pentru pasionaţi şi simplu expus pentru necunoscători), căile de acces la unele motoare sunt deschise aşa că cei curioşi îşi pot băga nasul în măruntaie, iar automotoarele sunt vizitabile în întregime, cu toată bucătăria lor internă de conducte, bobine şi cablaje. Nici nu-i de mirare că toată lumea e entuziasmă şi agitată, copii şi adulţi (redeveniţi copii) laolaltă.

Dacă tot am stat o vreme printre monştrii de fier, hotărâm să intrăm şi în muzeul în sine, înfiinţat la 10 iunie 1939 în scop aniversar, „Ceferiada”: 70 de ani de la inaugurarea liniei Filaret – Giurgiu, prima din Regat. Exponatele muzeului cuprind o grămadă de chestii specifice domeniului feroviar (biroul lui Anghel Saligny, un telegraf Morse din 1868, acte, fotografii, uniforme CFR, ceasornice, panouri de comandă, o drezină tricicletă, machete de vitrină), dar atracţia principală a fost adăugată de curând, după ultima restaurare: cea mai mare dioramă feroviară din România (4 metri lăţime şi 14,4 lungime) la scara trenurilor 1:87, complet automatizată, 260 de metri de şine pe trei niveluri. O adevărată bijuterie compusă din forme de relief, poduri, viaducte, rambleuri, tuneluri, macazuri, gări, orăşele, depouri, ateliere de reparaţii şi, bineînţeles, garnituri în continuă mişcare. Un lucru interesant este că toate garniturile sunt reproduceri după vehicule româneşti (de călători şi marfă, electrificate şi neelectrificate, mocăniţe turistice şi de exploatare forestieră), în timp ce toată partea de semnalizare şi electrificare este realizată după proiecte româneşti, copii fidele ale sistemului feroviar de la noi; ca fapt divers, hala de reparaţii de locomotive este identică cu cea de la Bucureşti Călători. În subsol, accesibilă prin gura de metrou Gara de Nord 2, se află o altă expoziţie de diorame aflate în proprietate privată, la fel de interesante, în ciuda dimensiunilor mult mai reduse. Aici vedem şi câteva dintre cele mai vechi garnituri automatizate, inclusiv una care a fost regăsită şi restaurată după mulţi ani de degradare. Astea da jucării.

Finalul are sarea şi piperul lui, întrucât între Gara de Nord şi Gara Basarab (mai bine zis piciorul pasajului) circulă… o mocăniţă. Organizatorii au instalat câteva zeci de metri de ecartament îngust, au alimentat provizia de lemne şi au pus în funcţiune o mică locomotivă ce tractează trei vagoane semi-deschise. Evident, nu se compară cu traseul de pe Valea Vasserului (oho, de când sper să ajung acolo…), dar este un mod plăcut de a încheia vizita la bucureşteanul Muze CFR. Să alimentăm deci cuptorul, să reglăm presiunea, poftiţi vă rog în vagoane şi… la drum: puf-puf, ţac-ţac, puf-puf, ţac-ţac, puf-puf…

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s