Maroc Ziua 13

După cum spuneam, azi trebuie să ne pregătim de plecare. O vizită pe apă pe Ile de Mogador, un adevărat paradis al păsărilor, nici nu intră în discuţie. Eu însă am o restanţă, ceva ce am vrut să fac de când am ajuns în Maroc şi tare mi-e teamă că, lăsând-o pe ultima zi, nu voi mai apuca să aleg cea mai bună variantă. Vreau să merg la un hamam, adică o baie turcească tradiţională, cu toate cele aferente – exfoliere, gomaj, masaj dur şi aşa mai departe. Am selectat de ieri câteva locuri, dar Paul s-a arătat extrem de circumspect faţă de prima mea alegere, Hammam de la Kasbah, care mi s-a părut a fi cel mai aproape de tradiţia locurilor. Până la urmă am făcut rezervare la Lalla Mira, despre care ghidurile spun că îmbină vechile practici cu modernitatea. Mă prezint deci punctuală, cu prosop şi lenjerie de schimb, îmi las lucrurile într-un vestiar încuiat şi, păstrând cu mine doar cheia într-un coş de răchită, intru alături de femeia care se ocupă de mine într-o sală întunecoasă, saturată de aburi. Aici mă întind pe o masă, iar marocana mă unge sus până jos cu un săpun aspru, mă freacă folosind un burete gen lufa şi îmi masează uşor pielea. Apoi mă clăteşte în mai multe rânduri de ape şi aplică un al doilea strat de săpun, probabil hidratant. După ultima încă o clătire, se ocupă şi de spălatul părului, activitatea care încheie o oră de stat în acea saună umedă. Îmi fac turban din prosop, mă îmbrac în haine curate şi las alături de cheie şi un bacşiş. La final, trag concluzia: deşi procedeele în sine nu mi-au displăcut, toată treaba este o mare dezamăgire. Mă aşteptam să fie vorba de un gomaj care să ia straturi de piei de pe mine, aşa cum am citit în mai multe relatări avizate. Un „peeling” în toată regula, cu mângâierea blândă a unui burete vag aspru. Pentru că hamamul este, conform tradiţiei, ceva între cosmetică rudimentară şi saună uscată cu ajutorul cărora te lepezi de toate impurităţile pielii, inclusiv de straturile ei moarte. Asta e, aşa se întâmplă când te iei după opiniile bărbaţilor în chestiuni femeieşti. Şi când laşi ceva pe ultima sută de metri.

Cu bagajele pregătite la uşă, ne permitem să mai dăm o tură prin orăşelul pe care-l vom părăsi în curând cu regret. Ajungem astfel la unul dintre pasajele care ies din boltitul Avenue du Caire în Place Orson Welles, un mic scuar verde despărţit de Palce Moulay Hassan prin Bab el-Menzah. Ce-mi atrage atenţia pe gangul răcoros este oferta unui magazin – între şaluri de turban şi covoare tipice, sunt expuse schiuri şi plăci de snowboard drept cele mai naturale completări. Apoi ne afundăm în inima medinei, agitaţi de ultimele cumpărături pentru prietenii de acasă, astfel încât ne regăsim bătând din nou pavajul souq-urilor de pe Rue Souq Jdid. Eu nu ştiu încă ce să le iau colegilor de echipă încât să fie şi bun, şi tradiţional. Dacă n-am avea atâta de mers cu autocar, tren, feribot şi avion (cu totul vreo două zile), mai că le-aş duce câte un picior de cămilă, numai bun de pus la fript sau la tocană. Aşa optez până la urmă la nişte coliere de smochine, asemănătoare şirurilor de covrigi româneşti.

Tot în zona souq-urilor luăm şi masa de prânz, chiar în Marché de Poissons et Épices, adică un spaţiu rectangular, descoperit la mijloc şi cu laturile ocupate fie de tarabe cu produse proaspete de pescărie, fie de terase sub formă de bodegă unde clienţii sunt în primul rând localnici. Profităm deci de ocazie să mâncăm mai mult ca un localnic decât ca un turist. Ne alegem peştii, calamarii şi salatele şi avem parte de una dintre cele mai autentice mese din sejur – gustoasă şi străbătută de sentimentul confundării în specificul local. De aici am vrea să ne întoarcem spre hostel străbătând locul vechiului Mellah (cartierul evreiesc), dar aspectul dezolant, pustiu şi dărăpănat ne face să ne răzgândim după câteva minute şi să alegem rutele cunoscute. Înainte de plecarea spre autogară, mai avem parte de o surpriză plăcută. Când ne-am cazat la Nakhla, Paul a început să citească de prin cărţile aflate în mica bibliotecă de la intrare şi, cum pe una dintre ele (Malcolm Bradbury – The History Man) n-a reuşit s-o termine, îl întreabă pe recepţioner dacă o poate lua cu el, urmând s-o returneze prin poştă. Însă angajatul riadului îi spune râzând că nu-i nicio problemă s-o păstreze; probabil că nu primeşte prea des astfel de solicitări – ce ţi-e şi cu românii ăştia…

Restul zilei se scurge încet şi plictisitor. Odată urcaţi în autocar, lăsăm încet în urmă clima răcoroasă şi proaspătă din Essaouira şi ne afundăm din nou în aerul dens, vâscos şi fierbinte ce ţine să ne amintească faptul că, deşi aici viaţa este încă posibilă, deşertul nu-i deloc departe. Străbatem şoseaua aproape rectilinie şi bine întreţinută până în Marrakech, pe lângă câmpuri cu cereale, culturi de legume şi ferme, iar în oraşul roşu coborâm lângă gară. În aşteptarea trenului mâncăm o gustare la una dintre terasele gării, apoi ne găsim vagonul şi locurile pentru lunga călătorie nocturnă spre Tanger, pe ruta Casablanca-Rabat. După verificarea biletelor, controlorul ne spune să încercăm să nu dormim după ce trecem de Rabat şi să ne supraveghem bagajele, întrucât zona este dubioasă şi nu poate garanta pentru siguranţa noastră. E prima dată când avem un sentiment de teamă după ce ne-am obişnuit cu oamenii locului chiar în primele zile marocane. Este greu să ne ţinem ochii deschişi în toiul nopţii, mai ales că sunt cu totul aproape 600 km şi opt ore, aşa că sperăm s-o putem face cu rândul. Paul se achită onorabil de prima jumătate a timpului, „ajutat” şi de urticaria despre care habar n-are cum şi de la ce a făcut-o. Eu însă eşuez lamentabil în schimbul doi. Din fericire, nu se întâmplă nimic notabil până la Tanger, unde zorii zilei ne prind pe peron, cu toate sarsanalele după noi.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s