Scorpions & Trooper (Romexpo, Bucureşti)

Acum doi ani, când Scorpions anunţa turneul de adio, nu aş fi crezut că voi mai vedea nu unul, ci trei concerte ale nemţilor între timp. Nu-i vorbă, acelaşi setlist, decor şi „momente speciale”, dar fiecare spectacol vine cu speranţa că totuşi aceşti rockeri veterani n-au spus ultimul cuvânt.

Despre Trooper, care a demonstrat tot ce era de demonstrat pe scena metal românească, am scris şi eu până acum tot ce era de scris. În seara aceasta – nimic nou, nimic deosebit, doar mult profesionalism şi o bună încălzire pentru capul de afiş. Pentru o adevărată cronică Trooper, aleg concertele în care această trupă este protagonista, căci atunci i se vede calibrul.

Refuz să refac descrierea concertului de la Cluj, când am văzut Scorpions cel mai de aproape dintre cele patru spectacole ale nemţilor la care am asistat. Nu sunt noutăţi, nu există surprize, iar cei cinci îşi merită cu prisosinţă publicul care se înghesuie furibund sub cupola de la Romexpo. Singurul lucru despre care pot vorbi sunt senzaţiile care pot anima un rocker, nici vechi nici nou, în timp ce scena capătă viaţă prin personalitatea explozivă Scorpions. Uimirea că Rudolf Schenker, la şaizeci şi cinci de ani, arată şi se mişcă mai bine decât mulţi tineri de douăzeci, în timp ce vocea lui Klaus Meine, ajuns la aceeaşi vârstă, sună clar, proaspăt şi puternic. Prinderea în pânza de păianjen ţesută de chitara lui Matthias Jabs, ca o musculiţă năucită, neajutorată, fără scăpare. Admiraţia pentru felul în care basul lui Paweł Mąciwoda sudează compoziţiile, ca un clei al balansului. Zâmbetul faţă de scamatoriile lui James Kottak în timpul momentului său solo, „Kottak Attack”, când retrospectiva albumelor Scorpions se suprapune cu periplul unui om nebun. Încântarea că i-am putut asculta pe nemţi din copilărie, o oază de rock dezlănţuit şi sensibil în mijlocul confuziei muzicale invadatoare. Balsamul vechilor compoziţii şi surpriza să regăsesc în cele relativ noi nişte hit-uri cu drepturi depline. Regretul că sunt mici şansele ascultării unui viitor album Scorpions. Tristeţea la anticiparea veştii că acesta a fost ultimul concert. Certitudinea că renumele Scorpions nu este exagerat, ci urmarea firească a unui rock autentic, sincer şi dăruit cu multă plăcere.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s