Anneke van Giersbergen (The Silver Church, Bucureşti)

Am mai văzut-o pe Anneke, fie în ultimul turneu cu trupa ce a consacrat-o, The Gathering, fie cu Agua de Annique al cărei nume a devenit cel al artistei, Anneke van Giersbergen – mutare absolut naturală dacă ţinem cont că energica olandeză este imaginea şi factorul coagulant al muzicienilor din jurul său. De la The Gathering până la Anneke van Giersbergen este cale lungă, cam cât de la gothic metal la pop-rock; asta nu împiedică fanii, vechi şi noi, să umple clubul bucureştean în aşteptarea uneia dintre cele mai apreciate voci feminine olandeze. Anneke s-a bucurat de fiecare dată de o primire caldă din partea românilor, iar seara aceasta nu este o excepţie. Admiratorii se înghesuie spre scenă pentru a fi cât mai aproape de simpatica blondă… pardon, roşcată, care umple scena cu personalitatea sa vivace.

Cele mai multe piese ale serii promovează discul lansat anul acesta, Drive, şi merg în direcţia care pare să fi devenit făgaşul carierei lui Anneke: un rock „de vară”, cu un strop de distors, cu pasaje acustice, cu momente în care doar chitara îi însoţeşte vocea, precum şi multe ritmuri sau refrene pop, săltăreţe şi agăţătoare. Astăzi, Anneke van Giersbergen se defineşte prin You Will Never Change, Drive, She, My Mother Said, Forgive Me, Mental, Shooting for the Stars şi The Best Is Yet to Come. Probabil datorită compoziţiilor pline de viaţă şi culoare, care dau bine în concert, Anneke face o trecere în revistă şi a albumului anterior, prin My Boy, 1000 Miles Away from You, Circles, You Want to Be Free şi Stay. Între acestea, acustica Beautiful One şi Wonder aduc aminte de perioada când titulatura era Agua de Annique, iar pianul nu era înlocuit pe scenă de un multifuncţional laptop; întrucât gusturile diferă de la un spectator la altul, cred că acesta este marele neajuns „obiectiv” al concertului: lipsa clapelor.

Deşi nu acestea încheie concertul, am lăsat pentru final cele două piese care au (mai) adus în club câţiva dintre cei care erau fani ai unei Anneke integrată în The Gathering; nu-i de mirare că cele mai multe voci care cântă versurile la unison o fac în timpul Saturnine şi You Learn About It. Metal-ul a dispărut aproape complet, dar nostalgia şi vocea aproape neschimbată a lui Anneke, la fel de caldă şi expresivă, cresc valoarea, fie şi sentimentală, a acestui concert. Să ne păstrăm simţul realităţii: Anneke este o prezenţă extrem de plăcută, fermecătoare şi fotogenică, iar vocea ei îl are pe vino-ncoa; dar Anneke van Gierbergen, ca trupă, nu este vreo revelaţie (nici măcar pop-rock) şi nici nu emite pretenţii la altceva decât o antrenantă formaţie de club. Din păcate, în ciuda prestaţiei scenice la fel de entuziaste şi naturale, simt o oarecare monotonie în plus faţă de concertul anterior. Nu ştiu dacă salvarea vine de la cele două piese care vorbesc despre nişte vremuri demult apuse, dar, cel puţin în ceea ce mă priveşte, ele spulberă banalul serii şi mă fac să mă bucur de spectacol.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s