Venom, Mediocracy, Kistvaen & Apa Sîmbetii (Arenele Romane, Bucureşti)

Am revenit: Rock Legends, partea a doua. Dacă pentru mine concertul Sodom s-a încadrat la categoria must-have în palmaresul oricărui rocker care se respectă, fără ca emoţia mă agite însă prea tare, la Venom se schimbă treaba – aici chiar trebuie să fiu prezentă, nici nu se pune problema să lipsesc. Mai e o mică-mare diferenţă faţă de concertul precedent – n-am nici cel mai mic habar ce-i cu trupele de deschidere, deci mă simt gata să fiu uimită.

Să începem cu Apa Sîmbetii, proiectul a cinci bucureşteni ce vor să descopere noi frontiere într-ale „metalurgiei”, încercând să obţină un aliaj de black şi death metal printr-un mod, cum ei înşişi afirmă, experimental. Cât din muzica lor se încadrează în canoanele deja clasice ale black/death-ului şi cât este experimentală încearcă ei să ne arate cu această ocazie, dar eu nu-mi pot da seama, pentru că show-ul lor nu-mi spune nimic. Cu toată părerea de rău, dar nu găsesc nimic de spus, doar că tocmai a trecut jumătate de oră de zgomot fără formă. Partea bună constă în şansa pe care organizatorul le-a acordat-o; poate că acum, după ce şi-a ales al treilea nume, al doua direcţie muzicală şi a nu ştiu exact câta componenţă, ca să nu mai vorbesc de CV-ul tocmai îmbogăţit, Apa Sîmbetii îşi va găsi în underground-ul autohton identitatea, atât de absentă acum.

Altă trupă tânără ca existenţă este Kistvaen, de care cam acum un an se zvonea că e noua revelaţie a scenei black – şi nu orice fel de black, ci depresiv, cum mă informează site-urile de specialitate. Sunt, deci, numai ochi şi urechi. Aşa cum cred li se întâmplă tuturor spectatorilor, atenţia este captată de Ştefan „Fane” Zaharescu, a cărui experienţă în DinUmbră şi Sincarnate i-a adus talentatului solist acea intimitate cu scena care-l prinde de minune. Dramatismul şi expresia afectată, ce trimit imediat cu gândul la Aaron Stainthorpe, par a fi principalele completări pentru aptitudinile vocale remarcate şi mai demult. Din păcate însă, trupa în rest arată destul de blazată şi neglijentă cu propria muzică, astfel încât prestaţia pare una prăfuită din care răzbat din când în când strălucirile vocii. Kistvaen nu-i o prezenţă neplăcută sau agasantă, din contră, dar mie îmi pare ca prea puţin expresivă, iar tristeţea apăsătoare, depresia şi spleenul pe care ar vrea să le transmită le percep doar superficial

Dintre trupele de deschidere, cea care a fost cel mai recent înfiinţată, dar care s-a dovedit şi cea mai harnică şi decisă, deja cu două albume la activ în doi ani de activitate, este Mediocracy. Cu activitatea muzicală (şi nu numai) a lui Costin Chioreanu, alias „13”, este familiar orice metalist, din Bucureşti cel puţin, iar experienţa acumulată prin Cap de Craniu, Deviant, Protest Urban sau Sphera Noctis e o grăitoare carte de vizită. Curiozitatea mea se leagă de colegii săi din această nouă trupă şi, într-un final, de ceea ce înseamnă Mediocracy. Şi în acest caz, atenţia se concentrează pe Viez, vocalul hipercoleric, ce aleargă, sare, cade în genunchi, coboară lângă public şi-i întinde microfonul – o atitudine excelentă pentru un solist; problema e că nu pare să se achite de principala lui sarcină – să cânte. În urma acestui concert, aş putea rămâne cu impresia că Mediocracy n-are versuri, ci un şir continuu de urlete. Partea cea mai tristă e că restul trupei e mult mai sus de atât în ceea ce priveşte muzica şi se pot surprinde acolo mai multe idei interesante din sludge şi hardcore. Poate că în alt context ar fi captivante, dar tot ce vreau acum ar fi să înţeleg trupa ca pe un tot unitar. Şi oricât aş încerca nu reuşesc. Şi mai e o hibă, dar care nu îi poate fi imputată trupei, căci se manifestă întreaga seară: sunetul, inclusiv al pieselor din pauze, este infernal de tare, dincolo de pragul în care poţi auzi corect fiecare instrument. Într-o concluzie preliminară, decid că trupele văzute acum o săptămână, în deschiderea concertului Sodom, au fost mult mai inspirat alese.

Şi acum, headbanger-iţelor şi headbanger-ilor, momentul mult aşteptat: trupa care a dat numele unui gen, care a stârnit nenumărate controverse şi care din 1979 şi-a gravat permanent numele în rândul celor care au schimbat faţa metalului extrem – Venom ajunge, în sfârşit, la Bucureşti. Nu ştiu dacă are sens să spun, dar aşteptările mele sunt mari. Astăzi se poate pune semnul egal între Venom şi Cronos, singurul membru fondator şi personaj emblematic al scenei metal. Cu toate acestea, cei care completează trio-ul, adică Rage (chitară) şi Danté (baterie), ne arată o trupă excelent închegată în formula actuală, cel puţin în concert. Un mare plus îl primeşte tobarul, de departe cel mai energic dintre britanici, care loveşte cu sete în artileria grea şi face spectacol cu beţele, braţele şi pletele.

În ciuda începutului deficitar din punct de vedere tehnic, când versurile din emblematica Black Metal se aud mai mult din public, concertul devine repede un real succes. Piesele sunt cântate în calupuri de câte trei-patru-cinci, ca nişte medley-uri cu componente întregi, între care identificăm uşor începuturile trupei – de altfel cea mai apreciată parte a istoriei sale: Bloodlust, Seven Gates of Hell, At War with Satan, Nightmare, Rip Ride, Warhead şi In League with Satan. De departe cele mai gustate piese sunt, aşa cum mă şi aşteptam, Welcome to Hell şi Countess Bathory, iar dintre cele relativ noi Resurection, The Evil One şi Metal Black; evident, scot din discuţie piesa ce a numit poate cel mai controversat subgen al metalului – aleasă strategic la început, ca un pumn în plex. Anul 2011 a însemnat un nou album Venom, ceea ce se traduce prin promovarea lui în concerte, chiar dacă fanii cei mai dedicaţi rămân loiali perioadei de dinaintea plecării lui Cronos, în special cea a primelor două albume şi a single-urilor. Poate de aici entuziasm scăzut la auzul noilor compoziţii, Hail Satanas, Nemesis, Hammerhead şi Pedal to the Metal (chiar dacă se pare că primele trei sunt o premieră live).

Avem de-a face c-o maşinărie extremă a heavy/speed metal-ului, cu influenţe de blues hârjâit pe basul lui Cronos şi atracţie magnetică pentru public. De-a lungul vremii, în diversele sale componenţe, Venom a fost deseori criticată pentru show-urile în care aptitudinile muzicale ar fi lăsat de dorit. Nu spun că nu-i aşa, dar seara asta cu siguranţă nu-i o dovadă. Cei trei britanici fac un concert excepţional, chiar dacă au renunţat la efectele pirotehnice de altădată. Metal crud, aruncat drept în faţă, refrene dublate zgomotos de public, vădită bucurie de a cânta şi atitudine demnă de nişte veterani ai genului. Cu mirare constat că publicul este mai puţin decât săptămâna trecută, poate şi din cauza unei mai mari constanţe a teutonilor în istoria lor, dar reacţia nu e cu nimic mai prejos. În afară de aplauzele frenetice şi aclamaţiile permanente, se încinge un mosh-pit devastator, iar cei care se aruncă la crowd-surfing sunt foarte mulţi. Aici fac o paranteză pentru a aprecia modul în care a evoluat mentalitate şi instructajul celor care asigură paza la evenimentele metal – astfel de manifestări s-ar fi soldat nu demult cu repercusiuni fizice însemnate. Atmosfera este încinsă, lucru datorat atât trupei, care cântă cu acelaşi entuziasm ca nişte adolescenţi (entuziasm dublat însă de profesionism), cât şi spectatorilor extrem de receptivi, ca nişte oameni care aşteaptă de atâta timp Venom. Nu-i de mirare că trupa se întoarce la un al doilea bis, o mulţumire pentru cei mai vechi dintre fani: Witching Hour. Un moment special, ca şi cel din debutul concertului, când cei trei britanici au urcat pe scenă nu din backstage, cum se obişnuieşte, ci prin sală, pe lângă publicul bulucit să-i salute. Mulţumim Venom, aşteptarea a meritat!

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s