The Cranberries (Zone Arena, Bucureşti)

Când am auzit că irlandezii de la The Cranberries vor susţine un concert la Bucureşti, în minte mi-a revenit perioada ’94-’95, când începeam să ascult muzică într-un cadru mai „organizat” – cumpărarea de casete (cu schimburi şi copieri la greu), aşteptarea unor emisiuni radio sau TV, chiar şi minunea primelor compact-discuri. Ce vremuri pubertine, în care tot ce avea puţin distors era considerat rebel (în mica mea urbe lipsită de evenimentele rock ce începuseră să mişte prin Bucureşti), un concert Phoenix la poalele Turnului Chindiei era evenimentul anului, iar chestiile „grele” erau deja apanajul necuratului. Cam în acest peisaj am descoperit eu Everybody Else Is Doing It, So Why Can’t We şi, implicit, vocea cu notă distinctă a lui Dolores O’Riordan. Perioada de „fan” n-a ţinut prea mult, terminându-se cam după No Need To Argue (deşi piesa mea preferată, Salvation, de află pe To The Faithful Departed), când metalul a invadat aproape complet mica mea lume muzicală. Cu toate acestea, când şi când am mai auzit câte o piesă de-a irlandezilor, am recunoscut-o din prima ca fiind a lor şi mi-am întărit imprezia iniţială – o astfel de voce poate să-ţi placă la nebunie sau să te scoată din sărite, dar cu siguranţă n-o treci cu vederea. Acel timbru specific, când agresiv, când suav, prinzând note care mă uimeau de fiecare dată, pe mine m-a fascinat şi m-a făcut mulţi ani mai târziu să reascult cu plăcere primele două albume, chiar dacă evoluţia ulterioară a trupei şi a preferinţelor mele au luat direcţii divergente. Acea combinaţie de rock alternativ cu pop, indie, punk şi folclor irlandez, plus temele versurilor, au prins de minune când tocmai făceam pasul de la învăţatoare la diriginte şi primele teze. Iar acum, în timp ce aştept începerea concertului, mă întreb dacă efectul s-a păstrat după atâţia ani sau în ce s-a transformat el.

The Cranberries este o trupă a contrastelor (evident, în nişa muzicală în care se mişcă) o ştiu deja, dar solista ţine să întărească această impresia prin ţinuta sa – rochie roz cu volănaşe versus bolero gotic din dantelă neagră şi bocanci de armată, la care se vor adăuga episodic chitara acustică sau cea electrică. „Good evening, Bucharest!” şi Analyse deschid concertul în faţa publicului ale cărui aclamaţii se aud dincolo de gardul incintei. Mă bucur de faptul că omogenitatea trupei în concert nu are de suferit, în ciuda pauzei de cinci ani în care membrii acesteia s-au ocupat de proiecte individuale. Sper ca aceasta să se reflecte şi în afara scenei, în noi înregistrări de calibrul celor de la debutul irlandezilor. Ştiu că nu ar mai avea acelaşi efect asupra mea, dar cine ştie mintea cărui adolescent ar putea-o deschide către sonorităţi diferite de mizeriile ce inundă astăzi oferta muzicală.

Surprins de vocea, vestimentaţia şi mişcarea scenică extrem de dinamică a lui Dolores, este uşor să treci cu vedere restul trupei, intrată în conul de umbră întins de personalitatea solistei. Ceea ce ar fi o greşeală, căci „fundaţia” alcătuită din fraţii Noel şi Mike Hogan (chitară, respectiv bas), la care se adaugă bateristul Fergal Lawler, reprezintă o echipă bine sudată, formată din instrumentişti buni (chiar dacă nu sclipitori) ce au adus idei proaspete într-un subgen muzical în care se părea că s-a epuizat totul, că nimic nou nu se mai poate spune.

Dinspre scenă se revarsă vechile hit-uri, binecunoscute publicului datorită mediatizării făcute de MTV la vremea lor, şi mă minunez şi eu că încă mi le amintesc, cu versuri, riff-uri şi bătăi de tobe cu tot – Animal Instinct, How, Dreaming My Dreams, Linger, Wanted, Just My Imagination, When You’re Gone şi I Can’t Be with You. Între ele sunt piese pe care le aud pentru prima dată, ceea ce arată hiatul produs între mine şi muzica trupei după un moment dat – Desperate Andy, Time Is Ticking Out şi, din repertoriul solo al lui Dolores, Switch Off the Moment. Iar dacă până acum cei aproximativ zece mii de oameni au fredonat refrenele împreună cu solista, pe Ode to My Family (sensibilă şi melodioasă), Free to Decide (uşor de reţinut şi foarte cantabilă) şi Salvation (cea mai dinamică şi mai „rea” a concertului) aceştia se aud chiar mai tare.

După Ridiculous Thoughts urmează marele hit, aşteptat de toată lumea acum, după mai bine de 15 ani, ca şi la momentul apariţiei – Zombie, cu versurile anti-război, instrumentaţia colţuroasă şi imaginea uşor apocaliptică. Auzind-o live, nu-i de mirare că a prins atât de bine la lansare, pe fondul continuului conflict armat din nordul insulei irlandeze. Aici se încheie partea principală a concertului, dar trupa mai păstrează câteva bunătăţi pentru bis. Prima este Put Me Down, interesantă alegere căci se pare că ea s-a făcut ca răspuns al unei petiţii din comunitatea online care cerea includerea piesei în setlist. Urmează Still Can’t…, Promises şi Dreams, aceasta din urmă fiind de altfel primul extras pe single al trupei, prima piesă pe care am ascultat-o eu şi, cel mai probabil, primul semn că The Cranberries urma să îşi semneze cu încredere numele pe scena rock internaţională.

Referitor la întrebările pe care mi le puneam la început, răspunsul este că am trăit concertul din tot sufletul. Nu-i voi compara pe irlandezi cu numele grele care au călcat în această vară scena bucureşteană, nici cu cel care va concerta în mai puţin de o lună la Cluj, dar, pentru publicul căruia i se adresează sau i s-a adresat cândva, show-ul propus a fost excelent. Aşa plin de energie şi de comunicare cu spectatorii foarte receptivi, în viteză şi trecând din hit în hit, a părut însă scurt. Cu siguranţă publicul şi-ar fi dorit mai mult de o oră şi jumătate, dar se pare că acesta este programul întregului turneu. Rămâne promisiunea făcută de Dolores că vor reveni şi speranţa că trupa nu s-a reunit doar pentru turneu.

 

 

 

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s