Mănăstirea Cernica

Subtitlu: aventuri extreme pe două roţi în Bucureşti şi împrejurimi. Protagonişti: Diana şi Paul. Obiectiv: Mănăstirea Cernica, repaus pe malul Lacului Cernica, eventual o masă la restaurantul din apropiere, în buza pădurii. Mijloace de locomoţie: două biciclete „mountain” folosibile doar în oraş, a mea beneficiind şi de zero suspensii.

Acum detaliem. Pentru că se anunţă un sfârşit de săptămână în cea mai mare parte însorit, călduţ şi lipsit de ploaie, iar natura a început a se înverzi într-un ritm rapid, decidem să ne relaxăm activ undeva în apropierea urbei, pedalând până acolo şi umplându-ne apoi plămânii cu aer curat. Sau, în fine, mai curat decât cel cu care suntem obişnuiţi. Cum la Mogoşoaia am fost nu demult, iar până la Snagov nu credem că ne ţin picioarele şi nervii de trafic, convenim că Cernica este o destinaţie foarte bună. Aşa că pe la orele 15, după ce Paul şi-a terminat activităţile artistice, ne suim pe cele două bicle din dotare, bune, rele cum or fi ele, şi o luăm din loc. Ruta cea mai eficientă pentru noi este Piaţa Obor – Bulevardul Mihai Bravu – Piaţa Iancului – Şoseaua Iancului – Şoaseaua Pantelimon – Bulevardul Biruinţei – Şoseaua Cernica. Sunt în total 14 kilometri pe care îi parcurgem într-o oră şi 20 de minute, dar includem aici: o oprire la Veloteca de pe Iancului să văd ce ar fi pe post de viitoare posibile înlocuitoare pentru vechea mea biclă, un stop de orientare urbanistică în zona Cora Pantelimon, off-road extrem cu dale deplasate şi câini la ieşirea din Pantelimon, slalomuri printre gropile de pe Biruinţei însoţite din nou de câini hotărâţi şi puşi pe fapte mari şi o lungă aşteptare la traversarea Şoselei de Centură, în ciuda priorităţii pe care o avem.

Pe Şoseaua Cernica, de la benzinăria Agip, nu mai avem prea mult de mers, iar traficul nu-i deloc intens. Ne simţim oricum mai în siguranţă decât la ieşirea din Bucureşti. Trecem pe lângă indicatorul ce ne îmbie să vizităm restaurantul, ajungem la primele pâlcuri de pădure de pe partea aceasta a lacului şi foarte curând dăm de intrarea la mănăstire, pe partea dreaptă a drumului. După barieră, aleea asfaltată coboară şerpuitor până la biserica din secolul XIX, împrejmuită de chilii. Biserica este albă, cu acoperiş verde şi mozaic aurit deasupra uşii; un aer deosebit îl au chiliile, albe ca fond, dar ascunzând sub coloanele lor picturi exterioare deosebit de frumoase. Încântătoare sunt florile ce umplu grădina, parfumează aerul şi sporesc liniştea ce domneşte aici: lalele roşii şi galbene, narcise, magnolii, zarzări.

Continuăm să coborâm pe alee, iar după un loc în care lacul strânge limba de pământ ca într-o chingă ajungem la cimitirul înconjurat de iarbă proaspătă şi umbrit de pini cu coroana bogată. În mijlocul mormintelor vechi şi îngrijite, printre care se află şi cel al lui Gala Galaction, se ascunde Biserica Sfântul Lazăr, o mică bijuterie albă şi discretă, mai veche decât biserica mănăstirii şi mai apropiată de stilul tradiţional de la ţară. Pe ultima parte a promontoriului, înainte ca acesta să se cufunde în Lacul Cernica, se ridică un centru social, cu cantină, dormitoare, săli de conferinţe şi o biserică în construcţie – despre aceasta din urmă chiar mă întreb dacă mai este necesară. Ceea ce îmi atrage aici privirile este un arbore uriaş, secular şi protejat, care pare să acapareze cu coroana sa gigantică întreg spaţiul şi să înnoureze dintr-o dată bolta senină.

În timp ce bicicletele ni se odihnesc legate de un stâlp la poarta cimitirului, lângă o bătrână fântână cu cumpănă, ne tragem şi noi sufletul la soare, pe malul apei. Între arbuştii verzi şi ţepoşi şi stuful cafeniu deschis ce îmbracă ultimele petice de pământ, ne vine în întâmpinare o căţea roşcată, dornică de prieteni noi şi de puţină afecţiune. Nu zăbovim însă prea mult, pentru că ne cam prinde foamea din urmă. Încălecăm pe cai, pedalăm din greu la deal şi ultima porţiune, până în şosea, o parcurgem pe lângă roţi. Exerciţiu, copii, exerciţiu, că aşa nu ţine!

Până la Restaurantul Cernica facem cam zece minute; de la şosea coborâm un mic deal, trecem în viteză de o zonă de intensă activitate „turistică” cu mici, bere şi manele, parcăm în grădina localului şi ne instalăm la o masă liberă pe care încă o mai toropeşte soarele. Restaurantul cu terasa sa enormă este tare frumos, atât ca aşezare (în liziera pădurii, pe malul lacului, cu un mic ponton), cât şi ca ambient, muzica italienească fiind lăsată în surdină, iar pescarii în luptă cu ultimele prăzi completează peisajul. Masa pe care o luăm se rezumă la bucate tradiţionale, cu ciorbe delicioase, cartofi ţărăneşti, pulpe la ceaun şi cârnaţi de casă, toate foarte gustoase. Amurgul se instalează tiptil şi, în timp ce soarele se întrevede tot mai arămiu printre arborii înalţi, frigul subţirel ni se strecoară în haine, amintindu-ne că este totuşi încă aprilie. Achităm nota şi ne înhămăm bidiviii, urcăm cătinel dealul, admirăm soarele care s-a transformat într-un imens disc roşu ce arde parcă stâlpii de înaltă tensiune, apoi ne punem la drum întins, că tot ce făcut la venire avem şi la întoarcere. Înţeleaptă cugetare, nu-i aşa?

Returul nu prezintă surprize: aceleaşi gropi, aceiaşi câini, aceiaşi şoferi imbecili (doar câţiva, dar suficienţi), acelaşi trafic din ce în ce mai agitat pe cât ne apropiem de Pantelimon. În Bucureşti este deja seară, aşa că ne asigurăm că avem farurile aprinse înainte de a ne încumeta pe arterele pline de obstacole surprinzătoare şi inconştienţi (şi aici nu mă refer numai la şoferi). Suntem atenţi şi singurele fracturi sunt cele suferite de nervii noştri; din acest motiv concluzia la care ajung este că o plimbare pe două roţi pe străzile din Bucureşti şi pe şoselele din împrejurimi este un fel de terapie de şoc pentru răbdare şi reacţie la neprevăzut.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări rurale and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s