Noutăţi de prin Târgovişte

O incursiune scurtă prin urbea mea natală mi-a dezvăluit câteva noutăţi demne de menţionat. Cred. Nu, nu s-a transformat într-un model de curăţenie şi civilizaţie, nu vorbim de schimbări esenţiale, dar au apărut câteva transformări care, cu o excepţie (urâtă) m-au bucurat. Drumul meu spre centru mă poartă mai întâi prin Parcul Mitropoliei, ce răsună a clopote; este duminică dimineaţă, deci slujbă, iar lumea pioasă s-a înghesuit cu mic cu mare la Mitropolie. Îmi dau seama de asta după maşinile ultimul răcnet ce umplu până la refuz spaţiul din faţă. Bine că sunt trepte şi coloane, altfel ajungeau cu ele până în naos. Excepţia aceea urâtă despre care vorbeam se află la o aruncătură de băţ de biserică, peste ruinele fostelor chilii. Vorbesc de clopotniţă. Sau ce-a mai rămas din ea, din vechea şi respectabila clopotniţă, care se potrivea de minune cu clădirea Mitropoliei. Nu ştiu de ce, dar se pare că a primit clopote noi. Nimic rău până aici, mai ales că le-am întrezărit şi n-am de obiectat împotriva lor. Doar că se pare că erau prea mari; iar românul, ca ţiganul, când nu-i încape patul (de la Ikea, sic!) în dormitor, dărâmă un perete, nu ia alt pat. Aşa se face că turla a trebuit înălţată, lărgită şi nu mai ştiu ce. Iarăşi nimic rău. Numai că ceea ce a răsărit pe clopotniţă în loc de turlă este… altă turlă. Adică una de la altă clopotniţă. În fine, nu la propriu, nu cred să fi rămas altă clopotniţă fără turlă, dar zău că aşa pare. Acolo sunt acum două jumătăţi de la două clădiri complet diferite, una peste cealaltă, fără să aibă altă legătură. Coşmarul oricărui arhitect şi lezarea esteticului oricărui privitor căruia îi pasă. Căci e clar că celor care au realizat frankenstein-ul nu le-a păsat că turla nu aduce de nicio culoare nici cu restul clopotniţei, nici cu Mitropolia. Aşa că acum putem admira o biserică şi jumătate de clopotniţă dintr-un film, şi o turlă din alt film. Da’ are clopote noi!

Centrul Vechi este în renovare şi pavare; se lucrează din greu, cel puţin aşa-mi povestesc pământul răscolit şi bordurile ordonat aşezate în grămezi. Pe jos, asfaltul ciuruit de gropi a fost înlocuit cu dale pătrate şi netede. Pentru aceasta, spaţiul a fost restricţionat maşinilor, mai intră câte una lăsată de gardienii ce păzesc zona. Mă întreb dacă aşa va rămâne, acces strict pietonal; arată frumos şi mi-ar plăcea, poate aş veni mai des pe aici. Dar mă îndoiesc, ţinând cont de câţi barosani au afaceri în zonă. Şi unele dintre clădiri au luat o faţă nouă, au fot renovate, tencuite şi discret colorate. Unele chiar au jardiniere cu flori atârnate la micile balcoane. Doar cu aceste mici schimbări, locul a prins viaţă; să vedem ce va urma.

Lângă Muzeul de Istorie, am altă surpriză plăcută: cel puţin conform aparenţelor, s-a deschis Muzeul de Artă la care se lucra de ceva vreme (n-am încercat uşa, de asta spun aparenţe). Este nou-nouţ, proaspăt văruit, alb, curat şi strălucitor. De vizitat. Puţin mai încolo, o privire peste zidul Curţii Domneşti, arată că se renovează şi aici. Două dintre turlele Bisericii Domneşti sunt încadrate de schele, iar în jurul Turnului Chindiei sunt utilaje, barăci şi mormane de moloz. Priveliştea nu-i atrăgătoare, dar agitaţia creată aduce speranţe de viitor. De altfel, din Parcul Chindiei se vede cum o parte din zid a fost refăcut până la un nivel, iar cărămizile sunt acum bine ţinute de mortar. Mai e mult de lucru, dar ceva-ceva se mişcă.

Tot în parc, pe malul îngust al lacului, aflu de existenţa Chindia Adventure Park, inaugurat de Zilele Oraşului şi închis pe timp de iarnă. Este vorba de patru trasee de tiroliană, de dificultate crescândă, după modelul fratelui mult mai mare şi mai dotat de la Braşov. Cum nu toată lumea are bani şi timp să se distreze la Braşov (mă refer la cei care au şi idee de acel parc), iniţiativa este bine-venită, mai ales că valorifică o zonă a parcului aproape moartă. Cândva, acolo era loc pentru câini, amenajat chiar, dar distrus în câţiva ani. Dacă la vară se va redeschide complexul de trepte, lanţuri, inele şi frânghii, o să-mi încerc şi eu forţele. Nu de alta, dar dacă am timp şi drum de Braşov, prefer să merg la munte. După un ocol de lac dau de trista clădire a fostului Restaurant Brotăcei. Se pare că pe aceasta nu vrea nimeni s-o restaureze şi s-o redeschidă, aşa că rămâne ca un dinte cenuşiu şi cariat ce-mi aminteşte de copilărie.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Noutăţi de prin Târgovişte

  1. alexander says:

    Am revenit si eu prin locurile astea pe 2 ianuarie 🙂 Dovezi aici si aici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s