Berlin Ziua 1

Destinaţii bune de petrecut mini-vacanţa din jurul Revelionului sunt mai multe decât mi-aş putea închipui, în ţară, în străinătate, aproape, departe sau foarte departe. Cândva, prin aprilie sau mai să fi fost, i-am sugerat lui Paul să încercăm Berlin, cu atât mai mult cu cât îmi părea tare rău că-l ratasem cât timp am stat în Germania. Şi auzisem atâtea… Lui i-a surâs ideea, dar adevăratul fanatic a fost Larry, care prin august a rezervat o maisonette de zece locuri pentru perioada 26 decembrie – 3 ianuarie, cu 2300 de euro. Ni s-a părut foarte convenabil, mai ales că blocul este în apropierea centrului turistic. Tot cam atunci am cumpărat şi biletele de avion, German Wings cu întoarcerea pe 2, ca să putem scuti nişte bani. În final, ne-am aliniat nouă oameni pentru apartamentul spaţios: eu şi Paul, Larry, Bitch, Alina şi Mihai, Silvia, Raluca şi Alex, dintre care ultimii doi locuiesc în Germania şi urmau să ni se alăture pentru mai puţine zile.

Data „oficială” la care a fost fondat Berlin este 1244, dar există însemnări precedente, de la sfârşitul secolului XII, care atestă existenţa suburbiilor înglobate acum aproape un secol în metropolă, Spandau şi Köpernick. Iniţial se vorbeşte despre două oraşe puternic interconectate economic şi social, Berlin şi Cölln; după unificare lor politică de la începutul secolului XIV sunt numite simplu „Berlin”. Începând cu secolul XV şi cu electorul Frederic al II-lea, Berlin devine reşedinţa familiei Hohenzollern până în 1918, în timp ce membrii ei sunt pe rând electori de Brandenburg, regi ai Prusiei şi împăraţi ai Germaniei. În secolul XV, electorii şi, automat, oraşul devin luterani. În secolul XVII, Războiul de 30 de Ani are un efect devastator asupra Berlinului, iar Edictul de la Potsdam dat de Frederic Wilhelm în scopul toleranţei religioase are ca efect migraţia masivă de hughenoţi persecutaţi în Franţa; aceştia au o influenţă culturală importantă în refacerea oraşului, la care se adaugă cea a imigranţilor din Boemia, Polonia şi Salzburg.

La începutul secolului XVIII, Berlin devine capitala proaspătului Regat German, iar la jumătatea aceluiaşi secol, sub domnia regelui Frederic cel Mare, centru al Iluminismului. Secolul XIX este marcat de intrarea în Berlin a lui Napoleon Bonaparte (dar oraşul îşi păstrează dreptul de auto-guvernare), apoi de covârşitoarea Revoluţie Industrială, care-l transformă, îl extinde şi îl populează intens; suburbiile se dezvoltă rapid şi urmează a fi încorporate în viitoarea metropolă. Acum Berlin devine principalul nod economic şi feroviar din Germania.

La sfârşitul Primului Război Mondial, în Berlin este proclamată Republica de la Weimar. Oraşul îşi continuă expansiunea, înglobând noi arii suburbane, sate şi proprietăţi, în detrimentul landului Brandenburg. De asemenea, faptul că oraşul este un centru al transformărilor culturale devine cunoscut în întreaga lume. Ajungerea la putere a naziştilor şi războiul care îi urmează lasă răni adânci pe faţa metropolei, mari părţi din ea fiind bombardate şi distruse. În 1945, Berlinul este împărţit în patru zone de influenţă (sovietică – Berlinul de Est, britanică, americană şi franceză – Berlinul de Vest), înainte de aceasta primind refugiaţi din estul Germaniei. Din momentul înfiinţării RFG şi RDG, Berlinul de Vest este o enclavă a lumii capitaliste în interiorul Cortinei de Fier, separat însă de RFG, oraş-liber cu propriile timbre.

Pe fondul tensiunilor Războiului Rece amplificate de formarea a două state germane, Berlinul de Est este proclamat capitala RDG, fapt nerecunoscut de puterile occidentale. Acest lucru se poate explica şi prin faptul că, deşi are jumătate din suprafaţa şi populaţia părţii vestice, aici se află cea mai mare parte a moştenirii istorice berlineze. Tensiunile sporesc şi mai mult odată cu construirea Zidului Berlinului şi a altor bariere în jurul părţii vestice în 1961, când Berlinul de Vest devine parte a RFG cu un statut legal special, în timp ce Berlinul de Est devine de facto parte a RDG.

Căderea Zidului în 1989 şi reunificarea Germaniei în 1990 refac din Berlin capitala statului federal, una dintre cele mai verzi din Europa, care îşi întinde pe malurile râurilor Spree şi Havel cartiere vechi şi noi, multe reconstruite, câteva păstrând nealterată pecetea fermecătoare a vremii, altele amintind şi acum de era marxist-stalinistă.

Ţinând cont de evenimentele care animă istoria Berlinului şi de importanţa pe care o are oraşul în ziua de astăzi, şi speranţele mele de a vedea ceva deosebit acolo sunt destul de mari. Ele se mai potolesc în noaptea dinaintea plecării, când şi pe mine şi pe Paul ne loveşte un rău absolut, dat cel mai probabil de îmbelşugata masă de Crăciun. Dimineaţa lui Paul îi e ceva mai bine, în schimb crampele mele sunt insuportabile. Să-mi fie învăţare de minte. Ne băgăm repede ce mai era de pus prin bagaje şi plecăm spre aeroportul Băneasa. Aici ne întâlnim cu restul lumii mai puţin Larry, care nu zboară cu low-cost, Raluca şi Alex (acasă pe lângă Dortmund) şi ne aşteptăm îmbarcarea, Paul cu foamea-n gât, eu întrebându-mă dacă mă pot ţine pe picioare.

Zborul este unul plăcut, mai ales că cerul e senin deasupra României, aşa că se văd bine Bucegii şi Piatra Craiului, apoi norii apar şi dispar, noi suntem deasupra lor, iar în apropierea destinaţiei întrezărim prin ceaţă turbinele eoliene, pădurile întinse şi apele parţial îngheţate. Aterizăm fără probleme la Schönefeld şi, cum băieţilor le e foame, ne oprim în fastfood-ul din aeroport. De fapt, lucrurile stau cam aşa: cineva trebuie să meargă la agenţie până în ora 18 când se închide pentru a achita şi a prelua cheia; Larry n-a aterizat încă şi singurii vorbitori de limbă germană sunt Paul şi Bitch, amândoi recunoscuţi pentru excelenţa lor în orientare spaţială şi umană. Prin urmare, cel mai înţelept este să-l aşteptam pe Larry să rezolve totul, în timp ce Paul îl minte cu neruşinare la telefon că abia am ajuns (la mai bine de o oră de la aterizare) şi se preface a gâfâi din cauza bagajului şi a grabei.

Luăm un taxi mare, cam piperat totuşi ţinând cont că există şi metrou, şi ajungem la destinaţie. La apartament ne aşteaptă Larry şi trebuie să recunosc că a ales un loc pe cinste. La cam trei-cinci minute de Brandenburger Tor şi maxim zece de staţiile de metrou din apropiere, apartamentul se întinde pe ultimul etaj al unui bloc, unde sunt bucătăria, sufrageria şi o baie, plus mansarda, unde sunt dormitoarele şi a doua baie. Totul curat, cochet, funcţional, mobilat şi utilat în stilul hotel. Este clar că s-a intenţionat de la început să fie apartament de închiriat în regim hotelier, dezavantajul constând în lipsa de personalitate. Dar decât aer îmbâcsit, miros de babe şi înghesuială cu cinci în cameră, mult mai bine aşa. Ne alegem fără vorbe prea multe camerele, despachetăm şi plecăm în oraş. Sincer, în momentul acela aş fi preferat să mor în linişte cu stomacul pe-afară decât să mă plimb. Aşa că n-am nicio poză din prima seară.

Cum suntem cu toţii destul de obosiţi, alegem un loc apropiat pentru luarea cinei. Ne plimbăm pe străduţele din zonă, vedem unde a fost buncărul lui Hitler, acum ras complet la nivelul solului, apoi ajungem în Potsdamer Platz, la Sony Center. Este vorba de una dintre cele mai noi şi mai moderne pieţe ale Berlinului, cu clădiri înalte şi futuriste, numai metal şi sticlă, o cupolă enormă care-şi schimbă culoarea, o casă ce a fost trasă pe role din sectorul sovietic şi protejată prin geamuri, multă lumină din toate părţile, un târg de Crăciun cu multe bunătăţi şi o puzderie de restaurante. Mergem la unul din acestea, recomandat de Larry pentru berea bună, nefiltrată, cu care ne poate încânta. Deşi meniul face cu ochiul din toate părţile, şi în germană şi în engleză, eu trebuie să mă mulţumesc cu o supă şi salată. De bere nici nu mă ating. Poate mâine îmi va fi mai bine…

După masă ne mai plimbăm puţin prin piaţă, ne facem abonamente de metrou şi autobuz (26 de euro o săptămână, ca turist plimbăreţ e convenabil) şi ajungem la ceea ce voi numi, pentru aproape o săptămână, acasă. Aici camerele s-au încălzit bine, aşa că după un duş fierbinte abia aştept să mă bag sub aşternut şi să recuperez din somnul pierdut cu o noapte în urmă.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.