Iarna în parcurile Herăstrău şi Cişmigiu

Ca în atâţia alţi ani, primele două săptămâni ale lui decembrie inaugurează podoabele ce ar avea rostul să ne facă sărbătorile, alături de multe altele, mai vesele şi mai pline de lumină. Cum niciodată nu am putut spune că decoraţiile scoase la bătaie de municipalităţi m-au lăsat fără cuvinte, nici acum nu sunt impresionată, mai ales că în Piaţa Universităţii tronează o urâţenie de brad metalic, cu lumini albe şi galbene, un mastodont sinistru. În Piaţa Unirii nu am ajuns, iar la Victoriei nu am observat bradul, în schimb podoabele luminoase de pe tronsonul Lascăr Catargiu – Magheru – Bălcescu şi cele de pe Regina Elisabeta sunt cu ceva mai mult bun gust decât în alţi ani, chiar dacă mai sărace.

După ce primul (şi al doilea, şi al treilea) strat de zăpadă a nuanţat faţa mohorâtă a Bucureştilor, acoperind măcar vremelnic mizeria, am speranţa că şi întregul decor festiv şi-a schimbat întrucâtva ţinuta, devenind mai hibernal şi totodată mai cald. Să hoinăresc pe străzi nu prea am tragere de inimă, mai ales după gerul de ieri. O plimbare în parc îmi surâde mult mai mult, aşa că împreună cu Paul plec spre Herăstrău, însoţită de ultimele raze diluate ale zilei.

Intrăm pe la Charles de Gaulle, altă piaţa împodobită uşor ostentativ, şi suntem întâmpinaţi din start de căsuţele ce oferă vin fiert, turtă dulce, articole de artizanat sau ghirlande şi coroniţe. Bradul este cochet decorat, îmi place; nu este foarte mare, nici foarte strălucitor, dar scena laponă de sub coroana sa compensează. Mă întreb însă dacă micul eschimos mai găseşte ceva peşte pe frigul care se lasă sau dacă se va întoarce păgubaş în igluul luminos. Când ajungem la lacul îngheţat, seara se lasă tot mai jos, iar luminile felinarelor colorează straniu zăpada, în alb, portocaliu şi verde. Sub podurile cambrate peste braţele lacului discută gălăgioase nişte răţuşte, iar pe noi ne ia cu frig numai când ne gândim la apa rece pe care plutesc. Trecem şi de ultimele două poduri, unde lumina întâlneşte apa într-o reflexie aurie, apoi părăsim parcul spre Piaţa Presei Libere.

Ne târâm cu greu prin zăpada soioasă ce acoperă trotuarul până în staţia de autobuz unde aşteptăm ceva care să ne lase în centru. Parcul Cişmingiu, deşi mult mai mic, sau poate tocmai de aceea, este mai fermecător, mai proaspăt, mai vesel decât melancolicul Herăstrău. Copacii strâmbi par şi mai betegi aşa încărcaţi de omăt, aleile viermuiesc de oameni, câini şi sănii, tot norodul scurgându-se spre sau dinspre părculeţul de copii sau căsuţele cu bunătăţi. Deşi îmi place cum s-a amenajat parcul pe timp de iarnă, cu patinoar, iesle, gherete şi ghirlande colorate, îmi lipsesc acele alei înverzite pe care nu se înghesuie lumea aproape să se calce în picioare.

Atracţia principală este bradul. Într-adevăr superb: natural, imens, bogat şi plin de tot felul de podoabe alăturate cu gust, oarecum monocrom. Corzile de beculeţe care coboară din vârful lui ca nişte ancore nu-mi plac foarte mult, dar adaugă scenei şi mai multă lumină. În apropierea pomului stă o sanie roşie ai cărei reni au încremenit în timp; Moşul însă nu se zăreşte nicăieri… Intrările în parc dinspre Primăria Generală sunt precum faţadele unor case, dar nu de orice fel, ci din turtă dulce cu mult zahăr glazurat şi colorat. O intrare secundară, de lângă chioşcul de ziare, este ca o coroniţă în formă de potcoavă, cu zurgălăi şi fundiţe. Ceea ce strică iremediabil peisajul sunt tuciuriii vânzători ambulanţi de beţe luminoase şi alte prostii, absolut oribile.

Nu mai zăbovim mult, mai ales că Paul e îngheţat bine. Îmi strâng aparatul, trepiedul şi luăm primul autobuz spre casă. Aici constat că Piaţa Bucur Obor este decorată neinspirat, cu cordoane de luminiţe care vor să deseneze un brad multicolor, dar eşuează lamentabil. Concluziile zilei ar fi că fără zăpadă niciun decor de poveste nu face nici cât o ceapă degerată, că primarii şi subalternii lor au gusturi uneori ciudate (în sensul bun sau rău) în ceea ce priveşte împodobirea străzilor şi a parcurilor de Crăciun, că trotuarele sunt un loc sigur de a­-ţi rupe oasele şi că dacă vrei să găseşti ceva frumos în oraşul acesta trebuie numai să cauţi.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări urbane and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

3 Responses to Iarna în parcurile Herăstrău şi Cişmigiu

  1. rotonde says:

    Tot despre sarbatori de iarna, dar indoor 🙂 Ati ajuns la targul de la Dalles? In standuri, locul obiectelor de en-gros din alti ani a fost luat cu succes de produsele hand-made ale artizanilor. O tema mercantila, stiu, dar si un pas inainte…

    • mad says:

      Am fost si la Dalles, si in Parcul Kiseleff; in ambele targuri poti gasi si chestii hand-made, si bijuterii, si podoabe de brad dragute, cateva antichitati, dar si multe mizerii sinistre. La Dalles ochii ne-au ramas mult timp la standul cu trenulete…

  2. stiri online says:

    Herastraul e prea golas, iar Cismigiul prea ticsit. Cismigiul imi place iarna, cand e acoperit de zapada.

    Vara prefer Parcul Izvor – chiar daca unii nici nu l-ar numi parc. E liber, nu imi pune limite.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s