Palatul Mogoşoaia

Dacă tot ne-am apucat sâmbătă de vizite, am zis că ar fi un gest frumos să continuăm şi duminică, mai ales că vremea părea să ţină cu noi. Există în Bucureşti, sau mai bine zis în apropiere, un obiectiv pe care-mi doream mult să-l vizitez, dar despre care credeam că nu mai este accesibil publicului. Am avut însă de curând bucuria să aflu că Palatul Mogoşoaia se află în continuare în circuitul turistic. Trădată de bicicleta pe care Paul încercase s-o aranjeze pentru mine, apoi de maşina făcută „captivă” de un imbecil care a parcat în spatele meu de nu mai pot ieşi, alegem transportul în comun. Luăm deci ce nimerim până la Laromet, iar de aici ne urcăm în linia preorăşenească 460 pe care avem norocul s-o prindem la fix. După puţină vreme coborâm în centrul Mogoşoaiei şi intrăm pe poarta curţii boiereşti.

Palatul Mogoşoaia a fost construit între anii 1698 şi 1702 de către Constantin Brâncoveanu care i-a dat numele după boierul Mogoş, proprietarul pământului. La începutul secolului XX, moşia a fost dăruită de George Valentin Bibescu soţiei sale, Martha Bibescu, care a cheltuit o bună parte a averii câştigate de pe urma cărţilor sale pe renovarea palatului. În anii interbelici, aici se întâlnea lumea bună a Bucureştilor sau aveau loc întrevederi politice şi diplomatice. Astăzi, palatul adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească şi putem constata că nimic nu ar fi mai potrivit pentru aceasta decât frumoasa clădire în stil brâncovenesc (sau românesc renascentist) – o armonioasă şi originală împletire a stilului occidental, în speţă veneţian, cu cel oriental, otoman.

Pe aleea ce duce spre intrare trecem pe lângă ronduri de trandafiri roşii şi roz, înfloriţi şi atent îngrijiţi, şi pe lângă Biserica Sfântul Gheorghe, ctitorită de Constantin Brâncoveanu tot la sfârşitul secolului XVII ca biserică a curţii. Lăcaşul de cult este micuţ, în acelaşi stil brâncovenesc, păstrează în pridvor câteva din picturile exterioare, acum protejate cu geamuri de sticlă, şi este străjuit de cruci vechi, masive, din piatră dăltuită. Din păcate, biserica este închisă, aşa că nu putem admira un interior pe măsura exteriorului. Trecem pe sub turnul porţii, unul din ultimele elemente adăugate ansamblului cu scop de observator, şi păşim în elegantul complex din cărămidă roşie. Admirăm de la început armonia construcţiilor, toate în acelaşi stil, solide, sprijinite pe coloane zvelte şi aparent fragile, cu pridvoare şi turnuri (la cuhnie, sau bucătăria brâncovenească), încadrând un mic parc verde, străbătut de alei cu piatră fărâmiţată.

Începem cu muzeul din palat – care nu este de fapt decât un conac mare, dar atât de frumos. Contrar aşteptărilor mele nu foarte optimiste, aici nu regăsim doar un muzeu, ci s-a încercat recrearea camerelor ca pe vreme când erau locuite, cu sala de baie şi încăperi tematice. Îmi pare rău că nu se poate ieşi în niciunul dintre pridvoare, nici spre curte, nici spre lac, acesta fiind singur lucru pe care l-aş avea de reproşat. După ce urcăm scările masive, din marmură, suntem întâmpinaţi de Sala Italiană şi Sala Franceză, foste camere ale Marthei Bibescu, ornate corespunzător Occidentului pe care urmau să-l pună în opoziţie cu Orientul în Sala Fanariotă. Sala Scoarţelor ne dezvăluie câteva superbe păretare, uriaşe şi migălos lucrate, iar Sala Hărţilor ne arată cunoştinţele geografice ale vremii. Din Sala Transilvană, frumoasă şi autentică piesă arhitectonică românească, coborâm la primul nivel.

Aici este găzduită expoziţia intitulată „Retrospectiva Zoe Vida Porumb: tapiserie, obiect, broderie”, o colecţie de lucrări originale, colaje din diverse materiale, ce iau forme de la tradiţionale goblenuri şi broderii la ciudate şi mari obiecte de decor, care unesc tavanul de pardoseală. Multe delicate (tapiseriile mai ales), câteva stranii, majoritatea însă frumoase, exponatele se încadrează foarte bine în spaţiul auster al parterului palatului, altfel lipsit de decoruri. Cu ochii clătiţi de obiectele de artă mai vechi sau mai noi, ne îndreptăm spre ieşirea păzită de o uşă masivă, din lemn încrustat.

Continuăm cu împrejurimile conacului, mai ales că în spatele acestuia descoperim o splendidă grădiniţă cu alei pietruite, flori şi statui, de unde coborâm uşor până la malul plin de stuf al Lacului Mogoşoaia. Stăm aici o vreme, admirând întinderea liniştită de apă şi adulmecând aerul umed, până când ne lovesc primii stropi căzuţi din bolta dintr-o dată întunecată. Grăbim pasul până la turn, în care urcăm pentru a admira întregul ansamblu arhitectural, iar când coborâm plouă deja binişor – o ploaie repede de vară, cu picuri mari şi calzi. Am vrea să servim o limonadă la terasa cochetă în care a fost transformată casa de oaspeţi a moşiei (construită la sfârşitul secolului XIX), dar nu mai găsim nicio masă liberă. Putem observa însă cât de bine a fost integrat micul restaurant între coloanele ansamblului, această nuanţă de modernism nestricând deloc; din contră, dă o atmosferă boemă şi vie curţii cărămizii.

Într-un ultim tur, descoperim o poartă secundară, frumos ornată, apoi o clădire mică, gheţăria, în care pe vremuri de sfârşit de secol XIX se depozitau blocuri de gheaţă extrase din lac. Ne mai plimbat o vreme pe lângă lac, prin iarba udă, apoi păşim pe aceeaşi alee spre ieşirea din complex. În timp ce aşteptăm autobuzul care să ne ducă înapoi în Bucureşti, mă regăsesc profund impresionată de starea bună în care am găsit complexul brâncovenesc, de la clădirile în sine la exponate, şi că întreaga vizită mi-a depăşit aşteptările. În plus, alături obiectivul istoric în sine, este evident că Parcul Mogoşoaia reprezintă un excelent loc de relaxare, sport şi evadare din noxele unui oraş sufocant.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Aşezări rurale and tagged , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

2 Responses to Palatul Mogoşoaia

  1. adriana says:

    imi poti spune si mie te rog, cate statii ai mers cu autobuzul 460 pt. a ajunge la palatul mogosoaia?as vrea si eu sa dau o fuga azi pana acolo,dar nu stiu sigur cum sa ajung..sau unde sa cobor …

    • mad says:

      Imi pare rau ca raspund asa tarziu, dar azi am fost plecata din oras. Nu-mi amintesc cate statii am mers, dar are oprire in centrul Mogosoaiei. Cel mai simplu e de intrebat calatorii ce par de-ai locului. Dar si mai usor si mai placut se ajunge cu bicicleta 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s