Artmania Ziua 1 (Piaţa Mare, Sibiu)

Aşa cum ne-a obişnuit de câţiva ani încoace, ARTmania Festival se axează şi în ediţia 2009 pe trupe de metal melodios, majoritatea nume mari ale scenei internaţionale. Readucând publicul în Piaţa Mare din Sibiu, la atmosfera evenimentului contribuie din plin frumosul centru al Sibiului, iar terasele, zonele turistice şi locurile istorice îşi măresc brusc densitatea de rockeri pe metru pătrat.

Prima zi începe cu Tristania şi trebuie să menţionez că programul este respectat exemplar. Constatat de altfel că în ultima vreme din ce în mai multe evenimente de scenă mare au devenit punctuale, mă bucur şi sper numai ca acest bun obicei să se împământenească. Norvegienii au un sunet interesant, provenit în special din combinaţia celor patru voci: două principale (feminină şi masculină, ambele clean) şi două death, care le acompaniază frecvent. Dincolo de aceasta şi de un gothic-metal plăcut auzului, prestaţia Tristania nu mi se pare specială, ieşită din tiparele abordate de atâtea alte trupe de gen. Ceea ce apreciez în mod deosebit este prezenţa scenică a solistei Mary Demurtas, frumoasă şi plină de personalitate, precum şi imaginea unei trupe care cântă cu multă plăcere şi dăruire.

A doua prezenţă My Dying Bride la ARTmania este puţin ciudată din cauza faptului că britanicii cântă pe lumină. Altfel, prestaţia lor este excelentă, cu excepţia viorii care de mai multe ori sună fals. Cum For Lies I Sire mi-a plăcut foarte mult, prezenţa a trei dintre cele mai bune piese mă bucură enorm; este vorba de Bring Me Victory, Santuario di Sangue şi tânguitoarea My Body, a Funeral. Lor li se adăugă piese mai vechi şi mai noi, de la Turn Loose the Swans la I Walked with Them, nelipsind She Is the Dark sau The Cry of Mankind. Pentru un om care a declarat că nu-i place deloc să se afle pe scenă, acolo simţindu-se dezbrăcat şi expus, despre Aaron Stainthorpe se poate spune că este de-a dreptul vorbăreţ, adresând în repetate rânduri mulţumiri celor prezenţi şi arătându-şi compasiunea pentru cei din clădirile alăturate care poate ar dori să facă altceva decât s-o asculte pe a sa „dying bride”. Mi se reconfirmă că omul este o apariţie unică pe scenă, un actor expresiv, un tragic Poe al vremilor noastre, fără corb, dar cu suferinţa întipărită în mimică şi gesturi, în linie melodică şi în recitare. Ar fi nedrept să-i nesocotesc pe colegii săi de trupă, toţi fiind într-o zi foarte bună, cu un plus pentru chitaristul Amish Glencross. Fără a deborda de energie, ceea ce ar fi complet în antiteză cu muzica, reuşesc să captiveze printr-o aură misterioasă şi o atmosferă apăsătoare.

Opeth este un nume pe care nu ar trebui să-l rateze niciun ascultător de metal, indiferent de genul preferat; asta pentru că Opeth nu reprezintă niciunul din genurile definite strict, dar înglobează elemente din aproape toate. Cu vechi rădăcini în death-metal, suedezii ţes în acest concert o pânză de metal şi rock progresiv elaborat, mergând de la pasaje extrem de dure la părţi acustice de o sensibilitate extraordinară. Piesele lungi şi foarte complexe solicită din plin atenţia publicului, fiecare captivantă şi seducătoare în felul ei. Iar pauzele ne înfăţişează un Mikael Ǻkerfeldt volubil şi simpatic, glumeţ şi recunoscător unui public entuziast. Îmi place foarte mult compozitorul principal, atât pentru calităţile sale chitaristice şi vocale, cât şi pentru modul lui simplu, fără aere, de a interacţiona cu publicul; lui i se alătură o echipă profesionistă şi talentată, astfel încât efectul este garantat. Heir Apparent, Ghost, Leper, God Head, Closure, Lotus Eater, Deli şi Demon of the Fall înseamnă 90 de minute de muzică excepţională, venită din instrumente şi suflet, cu destinaţia urechi şi suflet. Opeth este poate cel mai bun exemplu că muzica tehnică se poate îmbina foarte bine cu feeling-ul, că matematica, sensibilitatea şi expresivitatea nu se exclud.

Fotografii

 

 

 

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Artmania Ziua 1 (Piaţa Mare, Sibiu)

  1. grig says:

    bun articolul. il completeaza cumva pe al meu:

    http://catavencu.ro/mireasa_muribunda_tristeti_in_noapte_si_alte_dureri-9154.html

    da-mi te rog un reply pe grig@gmx.co.uk – vreau sa te intreb ceva despre tura din giumalau. tnx.

    grig

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.