Santana la B’estfest (Romexpo, Bucureşti)

Rareori ai ocazia să vezi pe scenă o mare legendă a muzicii mondiale, cu nenumărate discuri de aur şi de platină în palmares, cu milioane de fani pe tot globul şi cu peste 40 de ani de muzică la activ. Despre Carlos Santana s-a scris mult de-a lungul vremii, numeroşi artişti din rock şi chiar metal îl numesc printre influenţe, iar sinuoasa evoluţie a marelui om de muzică poate face fără probleme subiectul unei cărţi. În schimb, multe părţi ale concertului de sâmbătă seara cu greu pot fi descrise în cuvinte, fără a repeta aceleaşi superlative: excelent, sublim, minunat, magic.

Nu este uşor să descrii muzica lui Santana, iar concertul de faţă nu face excepţie. De la simplitatea ritmurilor tribale la complexitatea jazz-ului, artistul de origine mexicană acoperă o plajă muzicală dintre cele mai diverse. O baterie, două seturi de percuţie (din care una congas), două clape, un bas, o chitară ritmică, două voci principale, o trompetă, un trombon şi alte instrumente folosite ocazional, toate acestea având în spate nişte mânuitori extrem de talentaţi şi profesionişti, acompaniază un compozitor şi un chitarist de excepţie.

Avem parte de muzică tradiţională latin-americană cântată în spaniolă şi engleză, de muzică tradiţională africană cântată în swahili, de ritmuri de salsa şi samba, de sonorităţi influenţate de blues (în genul B.B. King şi John Lee Hooker), de mult jazz, de amintiri hippie şi psihedelice, de clare influenţe ale muzicii clasice (în spiritul căreia a şi crescut copilul Carlos Augusto Santana Alves), totul învelit într-un rock elegant şi seducător, cu rădăcini în creaţia lui Jimi Hendrix. Este o adevărată plăcere să aud, chiar la început, un foarte rock solo din Light My Fire şi sonorităţile blues din Black Magic Woman. Şi nimic nu mă împiedică să schiţez câţiva paşi de dans pe Smooth şi Corazon espinado, în cea mai „compromiţătoare” manieră latino, sau să mă surprind bătând ritmul cu piciorul la Hot Pans Power.

Faptul că în publicul foarte eterogen se află mulţi cu preferinţe muzicale îndoielnice, care sunt impresionaţi de Maria, Maria (cu puternice accente R&B), nu scade cu nimic valoarea concertului, căci sunt atâţia alţii, mii, care fredonează versurilor majorităţii pieselor, dansează, fac valuri cu braţele, aplaudă şi scandează din toată inima. Pe A Love Supreme, microfonul îi aparţine lui Santana, care, pornind de la cele două lucruri care guvernează lumea, dragostea şi teama, a ţine să descrie acest concept: milă, compasiune, iubire, înţelegere, pace. Citat: „God created a circle of Light and Love so vast, no one can stand outside of it.” (Carlos Santana)

Alte momente frumoase sunt Soul Sacrifice, Incident at Neshabur, Dame tu amor şi Oye como va. Şi cum pe scenă nu mai este loc de altceva decât de muzicieni şi muzică, nu există „efecte speciale”, aruncătoare de flăcări sau mai ştiu eu ce, iar luminile nu fac altceva decât să pună în valoare momentele, fără jocuri complicate. O mică excepţie sunt cele câteva proiecţii video cu un fel de retrospectivă Santana: imagini din toată istoria muzicală a artistului, multe concentrându-se pe Woodstock ’69, dar şi din perioada „modernă”, fotografii din concerte, din studio, din cadrul diverselor acte caritabile, din ziare.

Se scurg astfel două ore superbe, cu o muzică senzaţională şi o atmosferă frumoasă. Cred totuşi că cei prezenţi s-ar fi putea manifesta mai intens, pe măsura muzicii primite. Şi dincolo de splendida demonstraţie de magie, văd pe scenă un Carlos Santana genial, dar extrem de modest în vorbe şi mişcări. Ascuns sub şepcuţa lui şmecheră, dacă i-ai lua chitara şi microfonul ai zice că este un hombre emigrant în California, proprietarul unui service auto sau al unei ambarcaţiuni de pescuit. Dar chitara, microfonul şi extraordinarul talent l-au făcut unul dintre cele mai respectabile nume ale muzicii şi culturii secolului XX. Şi acum, deja în următorul secol, putem admira aceleaşi calităţi la Santana, însoţite de maturitate, bun-simţ şi potenţialul de a vrăji zeci de mii de spectatori.

Fotografii

Advertisements

About mad

https://morbidangeldyana.wordpress.com
This entry was posted in Concerte and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s